Simonique

just...

2011-03-26T14:24:00.000-07:00

It's strange...everything surrounding us is challenging and pretty confusing...what's wrong here? what are you looking for? As you should know...

Happy Martisor-day!!!

2011-03-01T01:27:00.000-08:00

Daaa! Astazi e 1 Martie, prima zi a primaverii...relativ! Zapada nu ne-a parasit inca, insa la ora pranzului razele soarelui ne lumineaza ziua (foarte plastica am devenit in exprimari, de la o vreme incoace). Tarabele cu martisoare sunt peste tot, barbatii si baietandrii alearga in toate partile sa achizitioneze prea-maritul martisor pentru a-l darui doamnelor si domnisoarelor. Eu, insa am ales ca anul acesta sa le confectionez manual, doar pentru simplul fapt pentru ca pot sa o fac.

Artista fiind (cel putin, in viziunea mea), aseara am inceput procesul conceperii martisoarelor mele speciale - hand made. Intr-adevar, fabricarea lor a durat putin mai mult decat ma asteptam (vopsit, taiat, lipit, legat, and so on), astfel incat pe la 1.00 lipeam plicuri. Bestiala treaba... Insa, au rezultat 28 de lucrusoare, made by Simonique...Not bad, pentru o seara de munca artistica. Azi, trebuie sa le impart apropiatilor.

Imi amintesc ca atunci cand eram mica abia asteptam sa-mi pun martisorul. Trebuia sa fie cel mai frumos (dupa gusturile mele de atunci)!! Nimeni sa nu mai aiba martisor ca al meu! Deh... kind of, mereu mi-a placut sa fiu mai altfel, sa am stilul meu, indiferent de parerea celorlati! Asa ca si anul asta am ales un martisor simpatic cu Hello Kitty.

Happy Martisor-day!!!

A bea este omenesc, a bea cafea este divin

2011-01-27T23:50:00.000-08:00

Ceasca de cafea de dimineata...a must, for almost everybody.

Cafeaua iti ajunge in stomac, si imediat are loc o tresarire generala. Ideile incep sa se miste aidoma batalioanelor pe campul de lupta si incepe batalia. Creierasul o ia razna. Amintirile vin in galop, in bataia vantului. Memoria si-a primit combustibil. Cavaleria usoara a comparatiilor soseste intr-un atac magnific, artileria logicii se grabeste cu munitiile, iar spiritul loveste ca un tintas de elita. Hartia se acopera treptat de cerneala, batalia scrisului incepe, iar la sfarsit totul se termina cu torente de cafea, praful de pusca al acestei lupte. Tastatura incepe sa vibreze, iar micul meu Dell...prinde viata.

Cafeaua este un moment de placere si o aroma. Nicio cafea nu poate avea gust bun daca nu bucura mai intai narile cu o aroma dulce dis de dimineata.

Zi de zi... Cafeaua este si va ramane nectarul si ambrozia mea. Desigur cu o lingura de zahar si o picatura de lapte. Molecule suave iti agita sangele, fara a te incalzi ; creierul primeste din partea cafelei o demonstratie de simpatie ; munca devine mai usoara si mai placuta si te poti bucura in voie de bautura care te va pune pe picioare si iti va oferi o noapte calma si placuta.

So, drink it with pleasure.

Ps. Cafeaua fara cofeina este inventia diavolului.

29.12.2010

2010-12-28T22:17:00.000-08:00

Ok...am intarziat. Dar clar e ceva la mijloc. Exact dupa o luna mi-am amintit ca trebuie sa imi continui ideea. Deci, unde ramasesem...Da. E o dimineata frumoasa de iarna (frumoasa in sensul in care totul e alb, luminitele inca ard pe strazi si inca pluteste in aer o aroma se sarbatoare). Ador iarna si tot ce aduce ea: buna dispozitie, zambete pe fata copiilor, family time, aerul rece care iti cuprinde intreaga fiinta si aduce parca ceva cald in interior, mirosul hornurilor, spiritul Craciunul si tot ce deriva din cele mentionate.

E minunat, intr-adevar. Personal vorbind, e perioada cea mai frumoasa a anului, perioada care iti doresti sa nu treaca niciodata si sa tina o mica eternitate. Din pacate, mai avem de asteptat un anisor sa revina. Craciunul a trecut, dar in sufletul unora dintre noi va ramane aroma fiecarui Craciun petrecut alaturi de cei dragi. Pentru ca...fiecare sarbatoare e speciala in felul ei...iar escaladarea sa ne arata ca in cateva zile... a mai trecut un an, cu bune cu rele.

E 8.30 am si in curand se va face intru totul lumina. Mai avem 2 zile pana la seara de Revelion. Incercam sa tragem linia si sa concluzionam. Ce s-a intamplat deosebit in anul care tocmai a trecut... Hmmm, good question...

(to be continued)

29.11.2010

2010-11-29T04:59:00.000-08:00

Neata soare!...hmmm, dar unde ai disparut?

Ziua a inceput „promitator”...Afara totul... negru, sau mai degraba un gri colorat, nu mi-am dat seama. Luminile stradale erau de cateva minute stanse. E bezna, desi ceasul arata 7.35 dimineata. Trafic infernal. Ce poate fi mai „ok” pentru o zi de luni?

Trec cateva ore. E ora 15.00. Ma uit pe geam...parca s-a inseninat putintel, insa lumea mea deloc infailibila nu pare a fi nici azi foarte roz. Plictiseala acuta mi-a afectat toti porii. Am o reactie incisiva la adresa celor din jur. Ce e de facut?

(to be continued)

Phishing-ul

2010-11-25T01:19:00.000-08:00

De dimineață m-am trezit cu o veste ciudata, dar in acelasi timp, destul de bună în căsuța de e-mail... Informatia suna cam asa : Ministerul Finanțelor Publice mă anunța că : ”după ultimele calcule ale activității anuale” (care au fost alea?...cand eu in perioada respectiva am fost plecata in Franta), aș avea de încasat o rambursare de impozit în valoare de 473,27 RON (??? de ce atat???). Plus ca, in general, nu imi dau datele private oricui...mai ales sa le pun pe un sitem oarecare. Hmmm, foarte bizar, ma gandeam eu...Stai sa verific...În doar cateva minute am aflat tot...

Ceea ce bănuiam era adevărat: mesajul e o tentativă de phishing. De altfel, de ceva vreme, pe site-ul Ministerului exista o atenționare în acest sens...

Mai jos puteți citi atât mesajul primit, cât și atenționarea Ministerului Finanțelor. Sper să vă fie utile în cazul în care primiți același gen de mesaje.

Ministertul Finantelor Publice - Taxe si Impozite
From: Ministerul Finantelor Publice

Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile pentru primirea unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c).

Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON.

Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru verificarea datelor introduse.

Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati datele aici :

http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=rambursare&pagina=52155

Aceasta notificare a fost trimisa de catre Ministerul Finantelor Publice , Biroul de plati pentru persoane fizice.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
Serviciul de Comunicare si Relatii Publice
sef serviciu : Cristian Marin

In acest sens, rog pe cei ce au primit un e-mail in genul acesta, să nu dea curs acestor tipuri de cereri şi să nu completeze formularul cu date de identificare sau financiare ale societăţilor cărora sunt adresate.

Posta Romana sucks!!!

2010-11-19T00:59:00.000-08:00

In urma cu cateva zile, am primit un mandat (EUROGIRO- banuti) din Franta, mai precis din Reims, unde petrecusem 9 luni, anul trecut (cica, ceva master, in fine...). So, ziua urmatoare, ce sa fac? Logic, merg sa ridic garantia mult asteptata. Cum mandatul venise pe adresa Postei MARI (alias, Oficiul postal nr. 1 Oradea, situata pe str. Roman Ciorogariu), dimineata la 7.45, ma prezint acolo. Intru in cladire, intreb pe cineva de unde pot ridica banii si sunt indrumata catre ghiseul nr. 11. Am ajuns...in fata mea, o doamna, trecuta de ceva vreme de prima tinerete, cu or privire trista, specifica functionarilor publici din Romania:

- N-aveti buletin pe adresa unde v-a fost trimis coletul.
- Adevarat, domiciliul din CI e in alt pe alta adresa, si mai anume, adresa parintilor.
- Nu puteti lua coletul, deoarece adresele nu corespund...
- Bizar, ma gandeam in sinea mea. Ma uit catre dumneaei...ii arunci o privire uimita si intreb : De ce anume aveti nevoie sa demonstrez ca sunt eu persoana de pe mandata? Doriti sa vin cu - parintii de manuta -? Va ajuta la ceva acest fapt?
- Nu se poate sa va luati coletul. Nu se poate. Nu insistati.
- Pot vorbi cu sefa dumneavoastra? Pe doamna diriginte unde o pot gasi? (In acel moment de apropie, o colega, o doamna la fel de - tanara - care ar trebui sa isi astepte pensia in scurt timp, confirma spusele initiale of the 1st lady). Foarte ciudat, ma gandeam eu ...numai in Romania se poate intampla asta. Si astept solutia...
- Putem trimite coletul inapoi in Franta si sa fie trimis pe adresa potrivita.
- Poftim...!!! Stiti ca astept de 6 luni acesti bani, nu se poate una ca asta...
- Sau puteti sa va schimbati adresa de pe buletin...

Stupefiata, multumesc pentru - deranjul - cauzat (cu ghilimele de rigoare) si parasesc inacaperea, nu inainte sa aflu ca mandatul poate fi pastrat acolo aproximativ o luna.

Nervoasa, incep sa dau telefoane : mama, prieteni, frate, catei si pisicute...sa vad cine ma poate ajuta... Intr-o ora revin la Posta...tata e pe drum si el...Merg, again, la biroul cu nr. 11, de data aceasta mult mai convingatoare (avand intariri) si cer sa vorbesc cu d-na diriginte.

Intru in niste birouri, situate in cealalta parte, parcurg alte ghisee si in capatul incaperii dau de “doamna diriginte”.
- Buna ziua, ma scuzati...sunteti ocupata? Am si eu o problema. Am un colet din Franta si nu-l pot ridica, din pacate, deoarece adresa din CI nu corespunde cu cea de pe mandat. Insa, uitati, permisul de conducere cu adresa veche, ce demonstreaza faptul ca e vorba de aceeasi persoana...PLus, tata...poate sa va confirme acest fapt.

Intre timp, tata se apropie de biroul d-nei ...o ciocolata si toate bune. O mica povestioara despre socrul d-nei ce a lucrat in acelasi domeniul ca si tata...si problema rezolvata...D-na dirginte, mult mai simpatica si intelegatoare decat comunistele de la ghisee, m-a pus sa fac o cerere pe care a aprobat-o... Problem solved. Ma intorc la ghiseu nr. 11...cu un zambet ironic pe fata...Ha, ha, ha ...scorpie imbecila...uite ca te-am facut de data asta...(acestea au ramas vorbele mele interioare).

- Uitati, cererea, atasati-o la mandat...ii spune sefa subalalternei, care executa cerinta si imi da banutii.

Ii multumesc pentru ajutor (in ghilimele)...caci, asa e frumos, semnez actele de rigoare si imi iau banii, care, spre stupoarea mea...erau mai multi decat ma asteptam.

Morala 1. Traim intr-o lume a barbatilor, inca mai e nevoie de o figura impunatoare care sa te sprijine...iar daca se poate, in genere....sa fie un barbat.

Morala 2. Desi, vrem sa fim europeni (UE, euro, and stuff),...in unele cazuri, suntem o tara inca, comunista.

Morala 3. Cand cei de jos nu va ajuta, intotdeauna cereti o audienta mai sus...caci, acolo e baza.

Drept concluzie...

Institutiile publice romane, au ramas aceleasi institutii cu ghisee mici unde trebuie sa te apleci, unde functionarii nu stiu sa tasteze la noile calculatoare si unde cu succes ai putea sa acresti o limonda daca ai ruga pe cineva din angajati sa bage un varf de deget intr-un pahar cu apa minerala....E trist, foarte trist...

Simonique...the return

2010-11-12T11:55:00.000-08:00

In urma cu vreo 2 anisori am inceput sa scriu...true, am lasat-o mai moale in ultima perioada...insa, voi reincepe aceasta mica activitate. Nu o voi face pentru ceva sau cineva anume, ci doar pentru mine, pentru simplul fapt ca imi face mare drag sa "innegresc" pagina, in momentele in care inspiratia nu ma paraseste...So, to be continued...

Am I human?

2010-11-12T11:23:00.000-08:00

A few years ago, somebody asked me...are you human? Incep sa cred ca avea dreptate. I'm so fucking lost, somewhere here... Foarte confuza, astept ceva...inca nu mi-am dat seama ce anume...insa, poate voi afla la un moment dat. Who knows? Trag o linie si incep sa numar...in primul rand, sper sa ramana ceva....sa vad intr-adevar exista ceva acolo si pentru mine ...

Stresuri romanesti

2010-08-24T22:13:00.000-07:00

Ori de cate ori am avut prilejul, am observat modul in care femeile occidentale se poarta cu copiii lor. Primul impuls a fost acela de a le acuza de neglijenta. Mi-era greu sa ma obisnuiesc cu imaginea unor copii sarind desculti prin balti la sfarsit de septembrie. Imaginea unor copii lasati sa stea pe jos, in praf. Apoi, am inteles beneficiile unei astfel de educatii, mult mai relaxate, in care fricile sunt tinute la distanta, iar copiii nu traiesc cu senzatia unui bau-bau permanent, de orice natura ar fi acesta. Mamele din Romania, in schimb, traiesc cu o permanenta sabie a lui Damocles deasupra capului. Toate pericolele din lume planeaza asupra micutilor lor: microbi, cazaturi, julituri, cucuie, toate ameninta din umbra si sunt investite cu puteri nimicitoare. Intru invingerea lor, copiii sunt bombardati cu vitamine, suplimente nutritive si cu multe sfaturi. Acestia ajung sa creasca inconjurati de tarcuri inalte si solide. Interesant mi se pare ca se invoca inclusiv creaturi mitologice – celebrii bau-bau si baba cloanta – pentru ca frica neascultarii sa capete dimensiuni si un chip concret. Teama se transmite din generatie in generatie. Intre „sperietori”, isi face des aparitia si amenintarea in nota rasista „daca nu esti cuminte, te dau la tigani”.

Maternitatea nu este singurul domeniu care cauzeaza crispare romancei. Aparentele care trebuie cu orice pret mentinute isi insinueaza inca din adolescenta influenta. Nimic nu ne provoaca mai multa teama ca infama „gura a lumii”. Ajunsa la varsta maritisului, romanca vrea ca nunta ei sa depaseasca taramul lui „ca in povesti” si sa tinteasca, mai degraba, spre modelul nuntilor mondene.

Chiar daca ea nu face parte din lumea celor care merg cu limuzina, va inchiria cu siguranta una, iar rochia trebuie sa fie mai orbitoare decat soarele in iulie. Ceremonia trebuie sa plesneasca de opulenta caci scopul urmarit este o gura larg deschisa a tuturor invitatilor. Concurenta este acerba. Nu conteaza ca mireasa sta intr-un apartament de doua camere din cartierul Pantelimon: jos, la scara, se va strange un alai comparabil cu cel al unei printese, chit ca nu ne aflam in Monaco. Nu conteaza ca ginerele este un inginer angajat al unei fabrici falimentare de mezeluri. Se vor face credite si mirii vor avea in ziua nunti sofer cu manusi albe. Ca „doar o data in viata, te insori!”, nu? Desi dinamica statisticilor contrazic unicitatea evenimentului.

Ulterior, odata plecati invitatii, se va numara „darul” cu degete tremurande si cu teama ca banii colectati prin plicuri nu vor fi suficienti pentru a acoperi nota de la restaurant, pentru un meniu care amesteca de multe ori in maniera halucinanto-postmoderna, bucataria internationala cu cea romaneasca.

Romanii se streseaza cu un efort care ar merita, cu siguranta, cauze mai bune. Nelinistea lor nu este deloc constructiva. Le ingreuneaza viata in mod inutil desi exista din belsug si motive reale. Isi consuma energia in scopuri derizorii care le cauzeaza riduri si o circumferinta a taliei care anunta viitoare probleme cardiace.

Sarbatorile insesi sunt un alt motiv de stres. Cand in tarile normale, oamenii se relaxeaza, la noi se fac provizii. De parca nu urmeaza Craciunul, ci o mare foamete si un razboi. Femeile din trei generatii robotesc in bucatarii timp de o saptamana pentru a avea „ce pune pe masa”. Ca, vorba ceea, „doar o data in an e Craciunul/ Pastele”. In timp ce in alte parti, se organizeaza procesiuni si oamenii isi manifesta bucuria, la noi se fac cozi la camerele de garda din cauza indigestiilor. Iar singurele reuniuni colective prilejuite de vreo ocazie religioasa duc la impartiri de coate si pumni in numele unor... mititei si a unei portii de fasole cu ciolan.

Aparentele pe care romanii se zbat din rasputeri sa le mentina, cu atatea riscuri, nu se limiteaza doar la nunti si la botezuri. Noi facem credite ca sa ne procuram un telefon care costa cat chiria pe doua luni a unui apartament in centrul capitalei. Ne cumparam plasme cu diagonala de un metru cand sufrageria noastra masoara patru. Ne luam SUV-uri cand locuim in garsoniere, confort doi. Probabil vi s-a intamplat sa cunoasteti straini carora nu le venea sa creada ca romanii sunt saraci uitandu-se la numarul de masini de lux din cartierele muncitoresti.

Oameni buni, nu vi se pare stupide toate acestea? Va fac toate astea mai fericiti? Nu as zice, uitandu-ma la fetele din metrou, tramvai sau autobuse.

Cred ca la noi, mai nimeni, in general, nu-si asuma categoria sociala din care face parte. Suntem saraci, dar vrem sa dam impresia ca traim ca bogatii. Nu ne place sa studiem, n-am mai cumparat o carte de trei ani, dar ne bulucim pe portile facultatilor. In noile generatii, nimeni nu mai vrea sa fie sofer, croitoreasa, cosmeticiana, muncitor, mecanic. Elevi care abia citesc se inscriu la cursurile facultatilor pentru ca „eu nu sunt mai prost decat vecinul!”. Ne atrag titulaturile pompoase si nu ne intrebam o clipa ce anume ne califica pentru ele. Nu ne punem intrebarea daca nu cumva ne-am descurca mai bine in alte pozitii. Onorabilitatea nu mai este data de constiinta lucrului bine facut, ci de cele cateva cuvinte insirate pe o carte de vizita.

Acum cativa ani am cunoscut doua adolescente frantuzoaice. Le-am intrebat ce cariera ar vrea sa urmeze si mi-au spus ca doresc sa continue activitatea parintilor lor, aceea de artizani. Au spus-o cu mandrie, iar pe fata parintilor prezenti nu am citit o clipa rusinea si stanjeneala pe care le-as fi vazut la niste conationali. Sunt sigura ca acum sunt mai fericite si mai implinite decat multe absolvente de studii politice, comunicare, politici europene etc de la noi.

[articol preluat]

R.I.P. Madalina Manole

2010-07-14T23:26:00.000-07:00

O stea s-a stins...fata cu parul de foc a decis sa-si puna capat existentei, lasand in urma un sot indurerat si un copilas de doar un anisor. Ce anume a facut-o sa recurga la acest gest, ramane un mister pentru noi toti. Cert e ca uneori, psihicul ne joaca feste...si ajungem intr-o stare de depresie acuta. Pentru ea...aici a fost finalul. Drumul sau s-a incheiat, pe aceiasi data cand a inceput, artista, parasind aceasta lume la finele unui ciclu. S-a dus, dar va ramane in amintirea romanilor drept o cantareata exceptionala, care din pacate, nu a fost apreciata la adevarata sa valoare.

ce face omul cand sufera de plictiseala cronica...

2010-07-09T04:19:00.000-07:00

Boredom is a state of mind...So, then, what to do when we fall in it? Fara pic de inspiratie sau chef, astepti sa treaca timpul, si asa destul de lent. 1,2,3 ...secunde, 1 minut si uite asa. Ma gandeam sa reincep sa scriu. Intr-adevar ar fi o chestiune interesanta si demna de a fi luata in considare...mai ales acum. Sa zicem ca incerc. So, let's get right to it, with a stupid, but nonetheless comic subject.

Plictiseala, un dusman al zilelor noastre? Chiar si in ritmul alert al societatii de astazi, plictiseala este o problema cu care majoritatea din noi se confrunta si de care se tem, pentru ca acestia isi doresc să se implice cât mai mult în activităţi antrenate şi distractive şi să stea cât mai puţin timp singuri. Ne e frica oare sa fim singuri? Si de ce?...Pana la urma, plictiseala e o stare a mintii...intotdeauna ar fi ceva de facut, activitati sunt diverse, doar ca refuzam sa ne luam macar in considerare, fiind acut prinsi in ... nimic. Si, asteptam,... Ce anume? well, depinde de la persoana la persoana. Cert e ca avem nevoie de ceva sau cineva care sa ne scoata din cutiuta.

Help!!! somebody there to hear me...I'm here!

for a friend....

2010-05-18T13:21:00.000-07:00

un suflet s-a stins....a ales singur sa paraseasca aceasta lume...e trist... viata trebuie apreciata asa cum e...imi pare rau ca ai luat decizia aceasta.Odihneste-te in pace, V.

my work

2010-05-16T02:05:00.000-07:00

S-a stins...

2010-05-04T07:34:00.000-07:00

Un suflet minunat, plin de dragoste şi credinţă, s-a înălţat la cer, departe de noi, dar mai aproape de Dumnezeu, lăsând în urmă singurătate şi tristeţe. Dumnezeu să te odihnească în pace, draga unchiule Traian.

identitate...

2010-05-03T11:58:00.000-07:00

Traiesc azi. Departe de traditional. Departe chiar de modernism. Identitatea mea e vasta, complexa, amorfa si instabila. Sinele meu e postmodern…ca sa ma regasesc ar trebui sa ma analizez profund, continuu, dar mai ales lucid. Foarte lucid chiar.Sa prind un moment de liniste interioara si sa judec totul la rece.

Azi e din ce in ce mai greu sa te cunosti. Stabilitatea si soliditatea identitare traditionale s-au transformat in timp, ajungand la multiplicitate, mobilitate şi permanenta innoire. Acum imi pot alege, construi si reconstrui apoi identitatea pe masura ce viata ma impinge in fata diverselor oportunitati, sau ma sustrage din mijlocul acestora. Acum ma construiesc singura. Insa procesul acestei constructii si a reconstructiei este mai anevoios si mai complex decat orice creatie…

Cu timpul, am descoperit in mine crize de personalitate, uneori duse la extrem. Am descoperit multiple stari ale sinelui sau chiar multiple identitati. Adesea ma confrunt cu anomia, ma alienez total si am sentimentul - pe moment placut, insa extrem de dureros - ca nu mai apartin acestei lumi. Alteori simt acel “ennui” patrunzandu-mi in vene, acea lehamite de propria mea viata, de ceea ce am devenit. Sunt fragila. Identitatea mea e fragila. Evoluez, pe masura ce inaintez in lume, spre instabilitate si simulare. Sinele meu se redimensioneaza sub aspectul mitului si al iluziei. Si nu-mi doresc decat stabilitate si destramarea tuturor sinonimelor mele. Vreau sa ma regasesc, sa ma compun lucid si sigur, sa renunt la fragmente si la portiuni.

Un raspuns vine si el agale: sa rup din mine tot ce pare detasabil si sa raman cu radacina pe care, in mod calm si foarte atent, sa o ingrijesc pana ce incepe sa se dezvolte in directia si sub forma dorita. E, clar, o utopie! Nimeni nu ar putea da dovada de atat de multa consideraţie, control sau determinare pentru a duce la bun sfarsit un plan atat de grandios. Insasi ideea de a te detasa de parti din tine este irealizabila. Constientizarea aspectului propriei persoane ar trebui dusa la extrem, dar aici intervin si unele aspecte necontrolabile, poate negative.

Insa, citandu-l pe Kellner, “nu poti sti niciodata cu siguranta daca ai facut alegerea corecta, daca ai optat pentru “adevarata” ta identitate sau daca ai fost macar, in cele din urma, capabil sa iti construiesti o identitate“.

Atunci… ce este de făcut?

my birthday...

2010-03-19T08:54:00.000-07:00

In fiecare an, de ziua mea...zac. Nu pot sa spui ca urasc aceasta zi, dar nici nu o agreez foarte mult. Cel putin,... nu am nimic de sarbatorit. Cei mai multi, isi asteapta cu placere ziua de nastere... se bucura, o petrec cum stiu mai bine: party-uri, betii, mici reuniuni and so on... unii sunt intristati ca "a mai trecut una an din existenta lor", care e si asa atat scurta... iar altii, ca si mine de altfel, raman indiferenti. Da, a mai trecut un an...Da, am imbatranit...Da, am 23 de ani... sa imi fie de bine. Dar, spre deosebire de ceilalti ani, anul acesta am fost fericita... and this is due to you...

lovely moments in Paris...

2010-03-19T08:33:00.001-07:00

Bitter-sweet memories...

2010-02-08T09:42:00.000-08:00

We cross over our bridges when it’s time to do that, and burn them behind us, after, so there are only ashes left. Sometimes... sometimes we look behind, just for a memory, a memory to show us what we’re not anymore.
I’ve always thought it’s better to shoot first and ask questions later. On the other hand, you might save yourself some problems and heartache playing by the rules, but, then you’ll miss all the fun.

Life is all about Guns and Roses
Bittersweet like friends and foes’
Some get left behind, some get chosen
Just like life, Guns and Roses.

ganduri...

2010-02-05T01:48:00.000-08:00

Ganduri simple pline de nonsensurile unei minti prea obosite uneori... asezate frumos in rafturi si dulapioare, figurat vorbind, scrise fara lipsa de imaginatie...

Ridic ceasca de ceai verde, inca extrem de fierbinte. Aburii dulci imi imbujoreaza obrajii. Ador ceaiul si aroma pe care o lasa in urma... ador ceaiul in orice moment al zilei. Azi parca si mai mult.

Renunt la cuvintele alese cu grija din cutia mea cristal. Renunt pana si la ideile complexe si la o oarecare naivitate. Renunt si incep iar sa privesc in ansamblu. Gol si rece. Gand sec si direct. Renunt la lumea mea captusita cu dulceata amaruie a frunzelor uscate. Renunt pentru cateva clipe… incerc macar.

2010-01-22T04:53:00.000-08:00

Departe sunt de tine...MIhai Eminescu

2010-01-22T04:40:00.000-08:00

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

just...

2010-01-22T04:11:00.000-08:00

"Ne place sa uitam ca, de fapt, totul în viata noastra este rodul întîmplarii, începînd chiar cu întîlnirea spermatozoidului cu ovulul."Sigmund FREUD

Le canal de l’Aisne à la Marne ...REIMS

2010-01-15T09:55:00.000-08:00

What is Romanian Governance?

2009-11-26T07:19:00.000-08:00

Sunt la un curs. Se numeste "European Governance". So, at first I say...What the f *** -ing is that? Profa, Mme Maron, isi incepe prezentarea. What is good Governence? What that this concept mean?...incepe cu o schema simpla, simpla in aparenta...dar complicata in profunzime. Incerc sa fac analogia cu Romania. Ce se intampla in tara noastra? Unde este modelul pe care ar trebui sa il urmam? De ce incercam sa complicam totul...?We have a pattern, we have a model, we shoul stick to it. It's easy: Challenges->normes->actors-> process...and at the end, why not a solution.

Cum naiba s-a ajuns sa fim foarte aproape de a fi condusi, again , de catre niste corupti...?Catre ce anume de indreptam?In orice caz, nu catre ceva mai bun.

A trecut primul, il asteptam pe al doilea…

2009-11-23T11:31:00.000-08:00

Odata cu inchiderea sectiilor de votare, s-au facut publice prímele rezultate partiale confirmate, azi, 23 noiembrie 2009, la o zi dupa alegeri. Se pare că în turul 2 vor intra Traian Băsescu şi Mircea Geoană (in aceasta ordine). In ciuda eforturilor sale, dn-ul Crin Antonescu ne-a parasit pe drum (desi a fost votat de majoritatea intelectualilor). Din nefericire, s-a demonstrat inca o data ca “masa decide”. Deci, cred ca ar fi indicat sa face, apel la o « povestioara« din popor, vorba lui Motoc “prosti, dar multi”.

Pe scurt, cu Dumnezeu inainte. Zarurile au fost aruncate. Ramane de vazut cine va castiga potul cel mare.

Personal, m-ar distra să iasă Geoană (pe langa dezamagirea pe care as simti-o), pentru simplul motiv ca l-as vedea in mana cu “jarul încins” numit Parlament unicameral .

concluziile dezbaterii

2009-11-21T04:29:00.000-08:00

Aseara a avut loc dezbaterea mult asteptata, adresata publicului. Cine a castigat sau mai degraba cine merge in turul al II-lea, nu se stie inca. Vom vedea asta dupa alegerile de duminica.

Concluzii personale:
1. Crin Antonescu a jucat pentru turul I.
2. Mircea Geoana a jucat pentru turul II.
3. Traian Basescu a stat in defensiva.

Per total:

1.Crin Antonescu
Dl. Antonescu şi-a jucat ultima carte. Ţinta lui este să intre în turul II, de aici atacurile permanente agresivitatea generală si ideea dumnealui de exemplu moral in persoana lui Tudor Chirila. Trebuia să fie neapărat prezent în dezbatere, chiar cu riscul de a-i enerva pe unii. Măcar va fi ţinut minte, până duminică, la vot.

2. Mircea Geoană
Dl. Geoană are memorie bună, a învăţat perfect discursul format din « fraze goale si greoaie« .Apoi, a revenit la ale lui. Fără replici sau reactii, slab adaptat la format, aparent intimidat şi putin depăşit de miza întâlnirii. Nimic memorabil, nimic înălţător. Slabut chiar.

3. Traian Băsescu
Dl. Băsescu a ramas constant - alegătorii ştiu la ce să se aştepte din partea dumnealui în cazul unui nou mandat, insa nu mai are nimic din prospeţimea pe care o manifesta în 2004. A avut nevoie de o ora sa se incalzeasca, nu a avut replici puternice, plus ca s-a incurcat in cifre (sau mai degraba a citit gresit prompterul)

In my view, câştigătorul dezbaterii TV este Crin Antonescu, urmat de Traian Băsescu si Mircea Geoana.

No line on the horizon

2009-11-20T13:17:00.000-08:00

I know a girl who's like the sea
I watch her changing every day for me
Oh yeah
Oh oh oh oh oh oh oh

One day she's still, the next she swells
You can hear the universe in her sea shells
Oh yeah
Oh oh oh oh oh oh oh

No, no line on the horizon, no line

I know a girl with a hole in her heart
She said infinity is a great place to start
Oh oh oh oh oh oh oh

She said "Time is irrelevant, it's not linear"
Then she put her tongue in my ear
Oh oh oh oh oh oh oh

No, no line on the horizon
No, no line
No, no line on the horizon
No, no line

The songs in your head are now on my mind
You put me on pause
I'm trying to rewind and replay

Every night I have the same dream
I'm hatching some plot, scheming some scheme
Oh yeah
Oh oh oh oh oh oh oh

I'm a traffic cop, rue du Marais
The sirens are wailing but it's me that wants to get away
Oh oh oh oh oh oh oh

No line on the horizon
No, no line
No, no line on the horizon
No, no line

Hai sa votam duminca!

2009-11-20T07:30:00.000-08:00

Vremuri grele, asa spun toti…Insa, cel mai trist in perioada actuala este sa spui, cu cateva zile inaintea alegrilor prezidentiale, ca nu te intereseaza niciun candidat. Noi, romanii suntem obisnuiti ca totul sa ne vina de-a gata : o viata mai buna cu un nivel de trai ridicat, cica «la standarde europene », un venit care sa ne asigure siguranta zilei de maine, scoli mai bune pentru copiii nostri and so on…dar, pana la urma, ce drept avem sa cerem toate acestea, daca nici macar nu suntem capabili sa cedam 10-15 minute din existente noastra, si asa morbida, pentru a demonstra, macar intr-o mica proportie, ca inca ne pasa.

Sunt sigura ca iti pasa daca traiesti mai bine sau mai rau. Insa, nu discutam acum despre ce inseamna « mai bine« sau « mai rau« sau care ar fi candidatul cel mai potrivit sa ne reprezinte si asta, datorita faptului ca parerile sunt diverse si risc sa intru intr-o polemica. In ciuda acestui fapt, ne atasam cu totii de trendul contemporan : "ne-am saturat de sistem" sau "nu ne intereseaza politica", dar uitam un aspect esential : politicul si economicul au condus mereu lumea si o vor conduce multi ani de acum inainte.

Daca spui ca niciun candidat nu are o solutie viabila pentru Romania, inseamna ca ai facut rost de programele tuturor candidatilor, ca esti bine informat, si ca niciunul nu te-a convins, ceea ce ma indoiesc ca e adevarat. Daca spui ca nu te intereseaza cine candideaza, inseamna ca nu te intereseaza daca o duci mai bine sau mai rau, inseamna ca daca maine toate taxele si impozitele cresc, pe tine nu te deranjeaza, inseamna ca tu traiesti fericit in lumea ta, fie ca esti reprezentat de un infractor, de un analfabet sau de un retard.

In pofida scarbei care ne guverneaza pe toti, cred ca este important totusi, sa ne exercitam dreptul de a vota. Paradoxul ar fi ca in momentul de fata acest drept reprezinta de fapt o obligatie sau o datorie, spune-i cum vrei. Personal vorbind, ma intereseaza ce se intampla cu mine sau daca peste ani, atunci cand o sa am un copil, el o sa aiba parte de conditii mai bune de viata. Da, ma intereseaza daca Romania intra in faliment sau daca mediul privat este in ascensiune, ma intereseaza viitorul meu, asadar ma intereseaza cine ma reprezinta.

Pe de alta, e adevarat ca in Romania campaniile electorale sunt bazate pe pungi, mita, amenintari si alte mizerii de genul asta, dar mai sunt unii care propun si un alt model, asa ca daca noi astia care ne-am saturat de minciuni si fraude electorale nu dam o sansa unuia care vine cu un altfel de mesaj, inseamna ca ne complacem in ceea ce spunem ca nu ne intereseaza. Suntem obisnuiti prost; avem asteptari ridicate de la o campanie in care candidatul, cica, trebuie sa bata la usa tuturor si sa asculte tot felul de ofuri legate de problemele personale, ceea ce este total gresit!

Multi spun, "pai, daca ma duc eu la vot, nu se schimba nimic"...pai daca toti cei care cred asta s-ar duce la vot situatia ar fi alta. Da, poti fii cinic/"realist" si sa spui ca votul tau nu conteaza. Daaar... daca votul tau nu conteaza inseamna ca parerea ta nu conteaza. Stii ce inseamna asta? Inseamna ca fie ai o problema si trebuie sa te schimbi TU, fie statul are o problema si atunci trebuie sa vii cu idei ca sa-l schimbi. Make a choice!

Da,.. sustin mersul la vot. Asta pentru ca am auzit de o gramada de ori in ultimele zile "oricum votul meu nu conteaza". Cand auzi o data, de doua ori, de trei ori... e una. Cand auzi asta de cel putin 15 ori incepi sa te gandesti daca ceva nu e ok.... Eu cred ca am ajuns sa fim putin spalati pe creier, suntem nehotarati si influentabili. In acest sens, exista doua strategii la care recurg cei cu bani de campanie electorala:

1. Incearca sa-i influenteze pe o parte din cei nehotarati. Cel mai usor e sa mergi la tara si sa dai niste ulei, niste zahar, poate cate o paine... Nu stiu daca doar au impresia ca suntem asa prosti sa credem ca o sa faca asta tot timpul (ca si-asa nu stiu ei ce votam), sau chiar suntem.
2. Mai nou, de cand romanii au inceput incet incet sa gandeasca cu propriul creier, se recurge la cealalta strategie: neutralizarea necunoscutei.

Noi, majoritatea, suntem necunoscuta in ecuatia asta. Ei stiu sigur: am atatia membri in partid, atatea voturi asigurate. Pe cativa poate ii conving sa voteze cu mine, si ceilalti? Care nu pun botul nicicum? Daca nu voteaza cu noi, atunci sa nu voteze cu nimeni.

Si nu iti trebuie foarte mult sa te convingi ca votul tau nu conteaza. Ca e doar unul, nu? Si atunci de ce sa mergem la vot? Ca oricum stim deja cine ajunge in turul doi, stim deja cine castiga ... ce rost are?Pai ... are. Poate nu neaparat pentru alegerile astea. Dar poate va conta pentru alegerile viitoare.

Nu sunt atat de idealista sa cred ca daca ma duc la vot totul o sa fie bine. Probabil ca n-o sa fie. Probabil o sa te duci la vot si o sa castige ala care ai preconizat de la inceput, raul cel mai mic. Dar poate totusi, apare un procentaj semnificativ pentru cineva care conteaza.

Sa va spne un mic secret. Lumea exterioara te percepe asa cum le sugerezi tu sa te perceapa. Iar daca mentalitatea noastra este "eu nu contez", atunci exact asa o sa fim perceputi... noi nu contam. Poate ar fi cazul sa ne schimbam putin atitudinea.

Anul acesta, campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a fost una atipică. Cu toţii ne-am pregătit pentru o adevărată desfăşurare de forţe din partea candidaţilor, a partidelor şi a susţinătorilor candidaţilor pentru câştigarea unui mandat la Cotroceni. Ne-am pregătit să auzim unele dintre cele mai dure atacuri şi promisiuni de-a dreptul fantasmagorice şi să vedem mitiguri impresionante. Totuşi, de această dată, lupta dintre candidaţi s-a dat şi pe internet, spaţiul virtual câştigând tot mai mult teren. Astazi, 20 noiembrie 2009, la orele 19.00 e dezbaterea prezidentiala intre principalii favoriti. Haideti sa o urmarim impreuna,…poate invatam ceva in plus si vom lua decizia corecta de a vota duminica.

On the road…

2009-09-30T00:02:00.000-07:00

A venit toamna, o toamna relativ blanda, de altfel…dar parca te macina un dor pe dinauntru dupa tot ce ai facut sau n-ai facut vara asta… si uite asa, te trezesti intr-o dimineata oarecum melancolic, usor indurerat si cu mintea in alta parte. E 10.00 a.m. si e toamna….

Ma intorc la scoala… incerc ceva nou… un fel de inocenta spirituala amestecata cu o dorinta imensa de a asimila cat mai multe informatii de tóate felurile, insa, intr-o tara straina.

Nu sunt nici macar la jumatatea drumului, dar este o calatorie superba si anevoioasa, cand motivanta, cand de-a dreptul descurajanta. Nici macar nu pot prezice ce va iesi din asta. Se va finaliza probabil intr-un an, dar in planul evolutiei mele, oricare ar fi rezultatul de facto, este o lupta castigatoare. Nu e nimic mai frumos decat sa nu sti absolut nimic si sa te macine grozav sa afli. Suficienta este moartea spiritului, iar moartea spiritului este moartea lumii. Iar eu, mai am atatea de invatat, deci pot spera ca sunt VIE.

De ceva timp traiesc cu constienta deplina a faptului ca pana nu te apuci SA FACI un lucru, doar VORBESTI despre faptul ca VREI SA FACI acel lucru. Si pana acum am tot vorbit, acum macar pun in practica acel “ceva”.

Today…30th of Sept…I’m heading to France. Smth new, smh fresh, smth…
Leaving so many things behind…but…keeping them close to my heart…because they’re meant to be there.

We are all brand addicts…

2009-09-02T21:42:00.000-07:00

In vreme de criza, fiţa rezista cu stoicism. Sad, but true, inca ne lasam impresionati de cele mai noi lucruri “branduite” aparute pe piata.

Sigur, fiţa e o izmeneală, e o marghiolie, un fason, un zâmbâc, o prosteală iar cei care mai gândesc şi cu partea stângă a creierului sunt liberi să mi se alăture.
1. Personal, nu detin un telefon "de fitze" si nu sunt nici brand-addicted, chiar dimpotriva. Imi plac intr-adevar, anumite lucrusoare de firma, precum: ipod-ul Apple (de nelipsit cand plec la drum lung), laptoputzul HP, cafeaua de la Starbucks, parfumurile Bulgari, CK si Hugo Boss. Dar, imi plac doar si cam atat.. as putea trai totusi si fara ele.
2. Nu imi plac masinile in mod deosebit, dar sustin necesitatea acestora in únele cazuri….m-am saturat sa imbogatesc diverse firme de transport.

3. La capitolul gadget-uri insa, in afara de ipod si camera foto, altceva poate si sa nu existe. Cat despre telefoane, atata timp cat suna si chiar se aude de cealalta parte a canalului de transmisie, e ok. Si suficient.

Pana la urma, nu am inteles niciodata de ce "statutul meu social" este pus in valoare de un telefon. F*** it….Asa cum nu am inteles nici de ce, unul dintre tipii aia care uita sa se spele, si poarta aceleasi haine “de firma”, timp de o luna intreaga, dar are un telefon de 10 ori mai scump ca al meu, in mod cert, conform rationamentului, va avea un statut social undeva cu mult deasupra mea. In fine…

Probabil ca voi ramane la acelasi "statut social", cu acelasi "telefon amarat", dar care pentru mine are valoare (sentimentala, of course). N-am trecut noi printr-atatea, atatia ani? N-a rezistat el saracul mai credincios ca un iubit la toate crizele si la toate podelele/betoanele pe care a fost scapat? Si inca supravietuieste glorios (nu includem aici “micile” problemutze aparute pe parcurs).

Atunci unde e necesitatea de a-mi "up-data" "statutul social" schimbandu-mi dragul meu amarat telefon? Well, probabil sunt mai conservatoare si va trebui sa mai evoluez putin. Cand se fac reduceri la telefoane de fitze si dispar toate celelalte lucruri cool pe care le pot cumpara cu aceiasi bani, sa ma anuntati. Pana atunci, aveti grija de... statutul vostru social.

Lăsând gluma deoparte, fiţele dăunează grav civilizatiei. Dar pe oamenii fiţoşi nu-i arată cu degetul decât mîncătorii de lăcuste….in rest, se inmultesc vazand cu ochii. Drept urmare, criza nu opreste fiţa.

Leapsa…my way

2009-09-02T21:15:00.000-07:00

O FLOARE: crinul regal
UN ANOTIMP: IARNA
O LUNĂ: mai, pentru ca e tocmai potrivit, nu e nici pera cald, nici prea rece
O CULOARE: bordo
UN NUMAR (sau mai multe):3, 1, 12
UN ANIMAL: cainele, evident catelul meu Happy :P
O PIESĂ VESTIMENTARĂ: din nou evident,…palaria
UN FRUCT: capsunile
O LEGUMĂ: cred ca rosia
UN ALIMENT: branza, of course
O PIESA DE MOBILIER: nimic, e mai bine fara
O MELODIE: It’s my life- Bon Jovi
UN VIDEOCLIP: soundtrack-ul de la Gladiatorul
OBIECT: creion+coala hartie
UN INSTRUMENT MUZICAL: chitara
O PERSOANĂ APROPIATĂ: pai, cea mai apropiata, nu …:P?
UN COPAC: bradul (impodobit)
UN VERS: “Carpe diem”… de fapt e mai degraba un citat…
UN ORAŞ: Paris-ul, pentru ca sunt o romantica incurabila si dintotdeauna mi-am dorit sa il vizitez iar anul acesta, in sfarsit o voi face; New York-ul, pentru grandiozitatea ce o emana;O PERSOANA PUBLICĂ: nu-mi plac, sunt mult prea false
UN FEL DE MÂNCARE: pestele, foarte bine preparat
CEVA DULCE: inghetata
O CARTE: Alchimistul
UN SUPER-EROU: cand eram marunta: Sailor Moon
UN FENOMEN: daca sunt meteo… sunt mai multe: prima ninsoare de iarna, ploaia calda de vara;O MAŞINĂ: Mini Cooper Cabrio, dar nu m-ar deranja niciun mertzan decapotabil
O PARTE A CORPULUI: in general, ochii si mainile
UN PERSONAJ DE FILM: Russell Crowe, alias Maximus Decimus Meridius din Gladiatorul
UN FILM: sunt mai multe: Gladiatorul, The Notebook, Lord of the Rings…
UN LOC: oriunde ma simt happy :)
O CLĂDIRE: Empire State Building
UN TELEFON: ma rog, aici risc sa creez o disputa, deci ma abtin
O BAUTURĂ: sampania
UN OBIECT DE EXTERIOR: habar n-am
O MATERIE: pai, in gimnaziu a fost: matematica si geografia; in liceu: chimia iar acum… nu mai stiu
UN SERIAL: LOST
O PIESĂ DE TEATRU: din pacate, nu am
UN NUME: whatever, nu stiu…
UN GEST: o privire sigura pe sine, fara a fi aroganta si poate un pupic dulce pe care un il astepti :P
UN PARFUM: Hugo Boss Femme
O ORĂ: 00:00, pentru ca nu stii in mod cert unde esti, temporal vorbind…
O ZI A SAPTAMANII: Vineri, pentru ca e inceput de weekend
UN AN: sunt doi ani: 2007- pentru ca a fost WOW, respectiv 2009, pentru a fost cel mai plin and in viata mea: moments of regrets, sadness and joy …dar si joy and happiness
(open list)

????

2009-06-28T14:34:00.001-07:00

One day Alice came to a fork in the road and saw a Cheshire cat in a tree. "Which road do I take?" she asked. "Where do you want to go?" was his response. "I don't know," Alice answered. "Then," said the cat, "it doesn't matter." (Lewis Carroll)

apus de megastar

2009-06-25T23:55:00.000-07:00

Michael Jackson, regele muzicii pop a murit. Legenda vie a mileniului 21 s-a stins din viata joi, 25 iunie 2009, la ora locală 2.26 p.m..

Michael Jackson, in varsta de 50 de ani, a suferit un stop cardiac si a fost transportat de urgenta la spitalul UCLA din Los Angeles. In ciuda eforturilor medicilor de a-l readuce la viata, cantaretul a decedat.

Michael Joseph Jackson s-a născut la 29 august 1958. Al şaptelea membru al familiei Jackson, a debutat în cariera muzicală de la vârsta de 11 ani ca membru al formaţiei The Jackson 5 şi a început cariera solo în 1971 în timp ce era încă un membru al grupului.

Jackson avea programata o serie de 50 de concerte la O2 Arena din Londra, care ar fi trebuit sa aiba loc intre 13 iulie anul acesta si martie 2010. Artistul a locuit in ultimele doua luni in Los Angeles, unde a facut repetitii si s-a pregatit pentru show-urile mult asteptate de fani. Jackson ducea o luptă intensă pentru a face faţă repetiţiilor pentru turneul de revenire care trebuia să aibă loc în iulie, la arena O2 din Londra". Surse din interiorul familiei au declarat pentru cotidianul britanic că artisul "avea dureri puternice de spate pentru care lua în permanenţă medicamente, însă este cert că analgezicele au fost cele care i-au curmat viaţa". Din păcate, starul a ignorat sfaturile medicilor şi ale apropiaţilor şi a continuat să ia medicamente pe bază de opiu, cum ar fi Dialudid. Potrivit familiei, dependenţa medicamentoasă a starului a devenit o adevărată problemă încă din 2005, când a fost deferit justiţiei sub acuzaţia de abuz de minori.

"Am pierdut un geniu şi un adevărat ambasador nu numai al muzicii pop, ci al întregii muzici. A fost un model şi o sursă de inspiraţie pentru generaţii de artişti şi vom preţui întotdeauna momentele sale pe scena."

Michael Jackson a facut cultura sa accepte o persoana de culoare.

Dumnezeu sa il odihneasca!

http://http//www.youtube.com/watch?v=RYrUQItmW4s&feature=related

Sinucigasul… (6)

2009-06-21T14:54:00.000-07:00

Cat este de lunga este noaptea eternitatii, pe langa visul atat de scurt al vietii… Daca ne ridicam un moment, prin contemplare estética, deasupra grelei atmosfere terestre, suntem in acel moment cele mai binecuvantate fiinte dintre tóate. Suntem oameni si totusi o putem face… putem face orice. Viata este doar prisosul pe care-l avem de indeplinit. De aceea, cuvantul ‘sfarsit’ suna bine… mastile au fost aruncate, ramanand fiecare sa se arate celorlalti… Recunoastem bucurosi ca ceea ce ramane dupa suprimarea completa a vointei nu reprezinta nimic pentru cei care sunt plini de vointa de a trai. Dar pentru aceia la care vointa s-a negat, lumea noastra ce este?
NIMIC
Prinsese curaj. Un ultim avant si gata… a gasit o scapare proprie de legaturile care-l tin de pamant. Din exterior nu va putea niciodata sa ajungem la esenta lucrurilor. Masca a fost de mult timp aruncata. Pana la urma, se sinucid intocmai cei curajosi ce un vor sa mearga pana la descompunera totala si inevitabila.
Sinucigasul a iubit viata; s-a plans doar de conditiile sub care i se ofera. Asadar, el a renuntat nu la vointa de a trai, ci numai la aparitia sa accidentala ca expresie a vietii.

The end!

simpla observatie

2009-06-07T09:08:00.000-07:00

Bah, totul e cam lame... Ganduri puerile asezate in fraze formate din niste substantive, adjective si verbe, legate intre ele prin conjunctii. De unde au aparut porcariile astea in creierul meu? Who f *** knows? Poate a fost o tentativa de evadare din banalul cotidian, o portita out din realitate sau chiar incapacitatea de a accepta prezentul. Anyway, tot e penibil... So, pentru adeptii sentimentalismelor de-a-n pulea, cititi absolut tot ce a fost postat anterior,... pentru restul populatiei cu picioarele pe pamant, traiti-va viata la maxim.

Diamants are forever, …something else not.

2009-05-13T13:42:00.000-07:00

Pe masura ce inaintam in varsta, ne uitam pe noi insine, uitam ceea ce am fost candva…ne lasam prada prezentului incert…si uite, parca pasim… Unii vor ceva mai bun, altii doar o schimbare, dar amintirile nu le poti sterge cu buretele, ele raman acolo, chiar daca tu le negi cu toata fiinta. Uitam sa fim oameni si sa apreciem adevaratele valori in viata. Alegem un film, in locul unei carti de calitate, alegem telefonul, in locul unei plimbari in aer liber, preferam sa iesim sa ne alcoolizam seara in oras, decat sa stam cu cei iubiti. Respingem cu toata fiinta persoanele ce ne vor tot binele din lume, sub influenta unor scuze stupide, care oricum nu isi au locul. Ne abandonam prietenii, si preferam compania unor persoane din afara. Si totul pentru ce? NU stim sa apreciem ce avem in jur, credem ca totul ne e dat sa fie… si nu e asha. Am uitat ce inseamna a fi uman, am uitat sa fim altruisti, am uitat sa dam inapoi. NU stim sa luptam si tocmai de aceea ne prabusim atat de usor. Alegem o viata simpla, si uitam sa aspiram. Am uitat sa visam… am uitat sa fim noi insine si preferam o masca. Noi, ne-am pierdut pe drum…

PS. Pentru cei ce au uitat sa aprecieze ce au in jur…

Singuratatea… whatever

2009-04-22T13:41:00.000-07:00

"Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci ca esti singurul!" Cioran

Mi-am dat seama ca nu ascult destul de mult tacerea si gandul acesta ma obsedeaza odata cu trecerea timpului. Singuratatea iti da dreptul tacerii neconditionate si cand o “asculti”, ai voie sa interpretezi rolul pe care l-ai vizualizat in propria-ti minte. Nu exista loc pentru alte sunete, soapte sau vorbe. Nu exista loc nici pentru vocea ratiunii tale. E un taram neutru, cu totul diferit, in care legile cotidiene nu isi au rostul si intuitia iti da voie sa actionezi din orice parte vrei, sub influenta oricarei pareri, simtiri sau gand.

Esti singurul ce poate intelege asta in spatiul tau delimitat doar de infinitate… Seaca e mintea unui om care se teme de singuratate, caci fara de ea nu poti sa existi ca forta, ...nu poti sa te reinventezi dupa fiecare lovitura, cadere si ridicare. Cu timpul … simtirile comune te vor parasi, dar acest ultim gand solitar nu te va uita nici dupa ultimul drum facut pe aceasta lume. Uneori, exista o singura cale demna de urmat si aceea e cufundarea de sine, fara a da importanta necunvenita lumii materiale si glazurate cu iluzii desarte.

Ultima sansa salasluieste in adancul definitiei singuratatii reale unde poti descoperi tot ce ai cautat si ai asteptat. Constrangerea si creativitatea nu isi au loc una langa alta, iar cea mai buna cale de a le separa este prin cuvinte si atat, dar cuvinte pline de expresie ce pot reda tot ce mintea iti sopteste zi de zi. In final, ce iti mai ramane de facut este sa te impaci cu fantasma din oglinda si sa o lasi in sfarsit sa traiasca...

"Singuratatea e o tarfa, careia nu ii pasa ca esti egoist".

Intre somn si realitate

2009-04-21T12:17:00.000-07:00

Ciudat cum nu vedem unele lucruri, decat atunci cand ne intereseaza si au legatura directa cu noi. Pacat insa ca le ratam cand ne striga, iar cand totusi le vrem acele lucruri nu ne mai vor pe noi. Relativitatea acestei situatii iti da de gandit. Pana la urma toti patim asta la un moment dat si fara sa ne dam seama alunecam in final catre regrete.

Strange but true,... un om limitat in spatiu si gandire e mult mai fericit decat unul care vede dincolo de bariere. E doar un om simplu si atat. Primul individ e multumit de lumea lui mica, lume, cea pe care a stiut-o dintotdeuna si pe care o va sti si peste cativa ani, pe cand celalalt isi extinde timpul universal, marindu-l si facandu-l tot mai greu de dus. In ambele cazuri sunt trecute cu vederea lucurile mici, dar importante care le fac lumile sa functioneze, doar ca primul nu este constient de asta.

Ceea ce am realizat este de fapt ceva diferit. Oricat de fericita este o persoana cand este "simpla", este in fapt un/o looser. Se multumesc cu ziua de azi, nu aspira la ziua de maine, traind intr-o mediocritate perpetua. Si situatia aceasta pe foarte multi indivizi ii multumeste. Drept urmare, asta inseamna sa faci parte din marea masa a unui popor, sa fii la fel ca si restul, fara ganduri de a iesi din microbul oamenilor de rand.

A venit primavara si odata cu ea....inflorestesi idiotenia oamenilor. Indivizii devin din ce in ce mai stupizi, incolori ,inodori si insipizi (depinde de fiecare caz in parte). Toti vor sa isi arate skillurile, asa zisele calitati, care de foarte mult ori, lasa de dorit (sau nu exista deloc, fiind iluziile unei minti pierzatoare). Uneori ma las uimita de aceste calamitati. Nimeni nu lasa, nimeni nu iarta, nimeni nu da, nimeni nu asculta.Toti se ascund in cutii de metal, fie ca se numesc ochelari de fitza, masini bengoase sau haine de “firma” in cazul tineretului patriei sau altii mai in varsta, in obscuritate si griji uitand sa respire sau sa se mai uite si in jur. Sincer, imi pare rau ca toti se simt amenintati de ploaie, cand afara e atat de frumos .

E ciudat totusi….Cand eram mai mica ziceam ca somnul e inútil, dar de fapt, isi are rostul sau in acest “peisaj mioritic”.Unii oameni nu sunt in stare sa isi traiasca toata viata, iar daca nu ar fi somnul, si-ar irosi mai mult de o treime din ea.

…Asta e....noi sa fim sanatosi pana la urma...noi astia care mai ascultam din cand in cand, simtim "soarele", si existam in afara limitelor.

Sa ridicam un pahar in cinstea noastra! :D

6 things that make me smile every day...

2009-04-20T08:48:00.000-07:00

Logica absoluta nu isi are locul in lumea mea. Poate prin simplul fapt ca nu cred in absolut. Singurul lucru predestinat gandirii mele este momentul de fata, prezentul fiind cel pe care il pot percepe cu toate simturile. Clipa de fata... atat pot auzi,atat pot simti, atat pot vedea. Paralelismul acestei lumi nu isi are locul. Fiecare om isi va gasi calea potrivita din toate punctele de vedere la momentul potrivit si doar asta conteaza.

Tic, tic, tic … numaram secúndele, minútele, orele… Timpul este ireversibil, iar viziunea mea asupra vremii ce poate sa se opreasca atunci cand e nevoie, nu se va realiza. Lasam in urma minutul trecut, luam o gura de aer curat si ne uitam in dreapta si in stanga, acum si aici. Nu trebuie sa fugim prea departe pentru a prinde ceea ce ne dorim, daca asta este ceea ce ne dorim cu adevarat.

Prea multe fiind spuse luam urma zilei de ieri doar pentru a nu uita ziua de azi si pentru a avea un martor pentru cea de maine.

De ce traiesc prezentul? Pentru chestii care ma fac sa zambesc in fiecare zi:.
1. cutreieratul aiurea – sa stiu ca am cat timp liber vreau eu la dispozitie si pot face exact ce ma taie capul…carpe diem
2. Happy- scumpetea mea mica, bichonul pe care il ador si imi face fiecare zi happy
3. Oamenii normali – pentru ca au devenit o raritate si cand dau peste ei ma apuca asa o stare de beatitudine si de relaxare – exact ca atunci cand desenez sau ascult o muzica buna
4. Cafeaua cu lapte si ceaiul verde cu aroma de vanilie, oriunde, oricat, oricum, plus o inghetata de ciocolata, the best of the best ...every day
5. Plimabarile de seara cu fetele mele, mai ales acum ca se apropie vara
6. Muzica buna, piese de corazón, o combinatie intre Vama, Bon Jovi si mai nou ceva piese comerciale

Tu de ce zambesti?

Things that nobody cares about

2009-04-15T14:14:00.000-07:00

"Se spune ca nu demult, o stare se nascu din praful stelelor uitate prin colturi stravechi ale cerului,iar cand disperarea si dezamagirea stapaneau omenirea aceste stele au fost chemate sa isi sacrifice stralucirea pentru a darui o portiune noua,o ramura inchinata sperantei. Si asa se nascu optimismul."

Raul se observa inainte de toate. Atunci cand nu simtim absolut nicio durere, nu bagam de seama… De parca asa trebuie sa fie. In schimb atunci cand ne cuprinde durerea, fie cea sufleteasca, fie cea fizica… imediat cautam vinovati. Nicioadata nu suntem multumiti cand atingem un anumit nivel si intotdeauna vrem sa depasim limitele candva acceptate. Nu stim sa apreciem viata decat atunci cand intervin diferite probleme. Iar in loc sa ne bucuram de fiecare sansa ce ne este oferita de Divinitate, de fiecare zi ce se naste odata cu Rasaritul soarelui… error, nu o facem. Mereu trebuie sa existe ceva rau in intentiile unei persoane. Daca oferim ceva, ni se cer socoteli si daca primim, avem datorii. Provocam propriile noastre furtuni, tornade si cutremure sufletesti, ca apoi sa ne fie si noua, la randul nostru provocate. Spunem ca uitam, dar nu iertam niciodata. Ne grabim sa ajungem undeva fara sa aruncam o mana de ajutor unuibit om aflat pe marginea drumului. Ne ascundem dupa ziduri,ne baricadam sub pamant, blocam orice cale de acces catre suflet si dam muzica la maxim.

Dar in ciuda acestora… optimismul inca mai rezista, inca mai creste...

Uite asa incepe...luand-o de la un capat anume ca si cum nu s-ar fi intamplat ceva. Perfectiunea acestui moment consta in simplitatea ce ii este dedicata. Nu mi-as dori sa fie altfel 'noul' caci el reprezinta puritatea unei decizii instabile,dar frumoase in adancul creatiei sale. La fel de expresiv, la fel de magic, la fel de capabil de profunzimea unui suflet tulburat in esenta, dar cristalin in aparenta.

Schimbarea ce se implica in acest proces dulce e o adevarata binecuvantare din partea Divinitatii,un botez predestinat omului ce crede in posibilitatea unei noi incercari. De ce sa iti subestimezi adaptarea la un noul eu? Acest lucru infloreste pana la urma acea latura intunecata si mizerabila din fibra umana. Longevitatea extraordinara a unei clipe ce se poate primi e o dovada a unei lumi ascunse, dar mereu prezenta in directia oricarei viziuni. Un artist nu critica niciodata pierderea unei valori invechite, ci delimiteaza ramasitele sale, luand in considerare ceea ce reprezinta frumusetea cvasiperfecta...

despre tinerete...

2009-03-29T12:47:00.000-07:00

Suntem atat de efemeri, dar stim in trecerea noastra, sa sapam gropi adanci in viata noastra si a celor din jur. Nu am inceput sa scriu pentru ca vreau sa impresionez lumea inconjuratoare cu ideile mele sau sa zgudui ceva, somewhere around, … scriu doar pentru a nu lasa sa se piarda ceva ce a existat in mine, candva… Poate, peste cativa ani, recitind totul, voi rade sau ma voi intrista…dar sunt cuvintele mele si ma reprezinta in oarecare masura.

Tineretea este o perioada asa de scurta in comparatie cu intreaga viata sau mai mult - in comparatie cu eternitatea. Totusi aceasta scurta perioada este vremea marilor realizari sau marilor dezamagiri si regrete. Este vremea marilor decizii si perioada in care totul are doua fete, doua extreme, doi poli opusi, care in mod foarte ciudat se atrag. Fie ca razi, fie ca plangi, increzator in propriile puteri sau depasit de situatie…traiesti. Acum suntem tineri, nu ne temem… totul are o solutie, iar daca nu are, in mod cert o vom gasi. Totuşi, va veni ziua in care barca va fi răsturnată. Nu există nici un dubiu.

Dar, pana atunci, visam sa facem ceva pentru lumea asta, sa facem ceva pentru societate,... sa schimbam ceva. Nu stiu ce…dar visam la o lume mai buna, si sa schimbam ceva in oameni... atitudini, mentalitati... vise... si chiar daca stim ca nu e posibil, macar visam la asta. Ceva... ceva maret. Cu toata naivitatea cu care poti spune 'maret' fara sa fii ironic.

Mai avem momente, insa, cand preferam doar sa traim. Pana acum recent, consideram ca a fi o persoana simpla e ceva rau. Dar nu e asa. O persoana foarte draga mie, mi-a spus ca oamenii simpli sunt cei mai fericiti. Si pana la urma, in unle cazuri, asa e… traiesti si atat. Te multumesti cu un prezent frumos in viziunea ta, fara ganduri la ziua de maine, foarte chill. Dar oare, ne ajunge doar atat?

Personal, iubesc tineretea in valoarea sa absoluta desi, in general, nu cred in ABSOLUT. Poate o iubesc pentru ca e atat de efémera, nesabuita, imberba, fara prejudecati, libera si plina de revolta, in acelasi timp. Cred ca tineretea ar fi trebuit sa ne fie oferita asa, mai spre sfarsitul vietii, ca sa o putem aprecia la adevarata ei valoare. Din pacate insa, ea va ramane acolo, intr-o inconstienta specifica, poate pentru ca viata ne ofera multe motive sa o traim semi-constient.

E trist. Unii oamenii, s-au grabit sa creasca, prea repede au uitat cum e sa fi exuberant si furios, iar in acelasi timp, sovaitor si ciudat, foarte sigur pe el! Prea repede au uitat sa se bucure cu adevarat, sa se arunce nebuneste in cine-stie-ce poveste, sa spuna una si sa faca alta, sa mai minta, din cand in cand, sa se caute si sa nu se gaseasca, sa vrea sa fie si nu sa aiba! Sa ai un suflet tanar mereu, plin de acel zbucium interior, e o calitate, indiferent de varsta pe care avem!
Chiar daca vad ca sunt si tineri nascuti deja batrani, plini de prejudecati, intoleranti, prea furiosi ca sa le treaca vreodata, prea formalisti ca sa se poata bucura vreodata de ceva din suflet. Chiar si asa, EU, iubesc tineretea, a carei frumusete inefabila nu tine doar de exterior, nici pe departe! Ea este o stare, mai degraba decat o varsta! Si te poti bucura de ea toata viata … E doar o chestiune de perceptie...

Sinucigasul … (5)

2009-03-09T06:57:00.000-07:00

Suntem multi ce nu stim sa apreciem ce avem langa noi. Ne uitam in jur, si nu vedem nimic altceva decat porcariile negative emise de creierul nostru, aflat de altfel intr-o stare de putrefactie. Gandurile noastre pervertite ne prind in mreajele lor si de acolo e foarte greu sa ne eliberam. Pur si simplu totul ia proportii nebanuite si cautam scaparea in orice. Unii o gasesc intr-o lama, altii in scris, o parte in dans sau muzica, iar altii, doar in “plutire”… si mai ramane acel procent mic de 1% (cei norocosi) ce au dreptul la iubire.

Din ce categorie facea el parte, el care deja le incercase pe tóate…? De aceea s-a oprit la “plutire”, ca fiind singura solutie adaptabila in contextul in care nimic nu mai conta si totul ii era faramitat in suflet. Cum e oare sa simti ca totul e spulberat, ca sufletul ti-e crapat in mii si mii de bucatele marunte si nu se va putea reface niciodata…? Esti undeva, acolo sus, deasupra omuletilor si ii privesti cum traiesc, dar tu nu mai ai nici o sansa… NU faci parte din mediocritatea vietii lor iar prin simplu fapt ca ti-ai dat seama de asta esti diferit … Altfel, nu te urcai sus, pana la etajul al 10-lea sa mori.

Se uita inca o data in jos. Vedea cum varfurile pantofilor negri ii pluteau in aer. Doar cativa cm il despartea de asfaltul ud. Un mic avant si totul era sfarsit. Dar ce era cu ploaia asta súbita? Putea sa fie un semn de la divinitate, dar el nu crezuse niciodata cu tarie in Dumnezeu. Oare Cel de Sus vroia sa ii arate ca ii e alaturi? Sau vroia sa il opreasca din gestul sau…? Cert era ca acum nu se mai putea intoarce inapoi…

poze cu vama

2009-03-06T11:35:00.001-08:00

CONCERT VAMA IN BLUE MONDAY

2009-03-06T11:28:00.000-08:00

Dupa terapia anti-criza din Becker Brau din 19 februarie, a venit si vremea noastra (alias oradenii) iar orasul nostru a fost prima locatie aleasa pentru o serie de concerte din afara capitalei.

Cine sunt ei?... Sunt pur si simplu o formatie ce a daruit publicului oradean mai mult decat se astepta… Desi nu foarte multi cetateni s-au inghesuit sa isi faca aparitia in Blue Monday (cum se intampla de obicei in serile din weekend), cei care totusi au participat, au “avut grija” sa intretina atmosfera provocata de Tudor Chirila. Oameni buni,… individul asta are un dar innascut….nu poti sa nu simti, sa nu traiesti pe dinauntru si sa “dai afara”, tot ce el exprima in cateva versuri. E inuman… sincer nu i-am mai vazut pe oradeni sa reactioneze atat de puternic. Melodiile lui au starnit ceva in sufletul fiecaruia dintre cei prezenti…fie ca aveau 18 sau 50 de ani… toti au simtit aceiasi chestie misto. Vama e reusit sa trezeasca niste sentimente foarte deep, sa spunem… existente oarecum in stare latenta.

Am regasit aseara ceva ce am crezut ca am pierdut in urma cu cativa ani. Dar uite ca exista inca… Si acum, desi, cu alta formatie (toata stima pentru showul de aseara)- Eugen Caminschi - chitara, Raul Kusak - clape, Lucian (Clopo) Cioarga - tobe, Dan (Prepe) Opris – bass, Tudor Chirila a ramas ”acolo”,…si aici nu vorbesc despre Tudor-artistul, ci despre Tudor-persoana, dincolo de imagine… dincolo de chestia comerciala lansata in anii trecuti prin Vama Veche (pentru ca asta a ajuns intr-un final). Si in versurile lui, in muzica sa,... suntem noi toti… doar ca in diferite proportii. Trebuie sa stim sa primim tot ceea ce el ne ofera… Iar pentru mine a cantat perfect.

Ce m-a sokat insa, a fost faptul ca toata lumea s-a inghesuit f innebunita dupa autografe si poze cu “faimosul” Tudor… lucru, mi se pare absurd, deoarece muzica lui nu poate fi focalizata intr-o simpla poza…sau redusa la o coala de hartie… NUUUU. Refuz sa cred asta. Pentru cei ce nu inteleg… asta e… Pentru mine concertul de aseara a fost un refresh, un “push” pentru un nou start…o speranta catre ceva mai bun… insa si o privire adanca in trecut… niste ani care nu mai exista… dar, care au fost totul pentru mine. Old and new …all together, a whole.

Baietii astia au degajat o energie pozitiva fantastica, te invaluie, te inalta, apoi regreti ca s-a terminat concertul. Tudor a aratat inca o data ca este un artist complet, nu doar un cantaret. M-am simtit de milioane, intr-o atmosfera foarte fireasca, alaturi de prietenii mei... Momentul culminant, a fost, desigur, „Vama Veche”, piesa de corazon...care inca are o semnficatie deosebita. Sigura mea dezamagire a fost cred ... lipsa „Anei” de pe scena Blue Monday, dar Vama s-a revansat intr-un final prin cele doua ore jumate, dementziale, oferite publicului.

A fost pur si simplu ..."o cantare pura sincera si buna ca un mic dejun la munte intr-o zi cu soare si aer curat...sau ca un pahar de Campari Orange la 4O de grade..." O descriere scurta dar cuprinzatoare! Eu una am fost beata dupa concert, dar nu din cauza alcoolului, ci datorita muzicii….am mers acasa si nu am putut dormi. Poate din causa emotiilor simtite sau pur si simple pentru ca nu imi era somn (fiind doar doar ora 2.00 a.m) … Poate exagerez, dar asta e adevarul. Iubesc muzica Vamei, ador versurile lui Tudor iar atmosfera din timpul concertului a fost... absolut superba.

Domnilor, again, toata stima, sunteti niste vrajitori! Pe mine m-ati vrajit (ce-i drept mai demult)!

De la Tudor pentru fanii sai...

Muzica mea " Am dormit putin azi noapte. Am lucrat la versurile unui cantec fara predicate. Doar substantive. Mi-a venit de la ideea celor 21 de cuvinte de aici de pe blog. Inca n-am hotarat cele 21 de cuvinte ale mele dar stiu sigur ca unul este delfin. N-am o explicatie pentru asta. Astazi imprim Fotomodele si Dumnezeu nu apare la stiri. La ora la care scriu Raul trage clape iar eu cu Jojo bem un ness in living-ul studioului. E un soi de egoism ce traiesc acum. Sentimentul ca muzica pe care oricine o va putea asculta in scurt timp e DOAR a mea numai noi avem acces la ea asa cum suna acum si o contemplam cu dragoste si un sentiment exagerat de posesie. In curand ea nu ne va mai apartine va fi ascultata, disecata, judecata, simtita. Acum ea este copilul nostru, adolescent care se pregateste sa ia lumea-n piept sa inspire viata... Ma striga Raul... see u later..."

Sa nu uitam niciodata sa traim...(I)

2009-03-04T13:40:00.000-08:00

….Oamenii se gândesc încontinuu la bani, la bani şi numai la bani. Tu nu eşti cu nimic special, eşti o persoană anormal de normală, la fel de nevrotic ca oricine altcineva. Dar te rog scapă de nevroza asta. Trăieşte clipa, nu te mai preocupa de viitor şi banii îşi vor pierde strălucirea. Trăieşte clipa cu atâta totalitate şi abandon, ca şi cum nu ai mai trăi nici un moment în plus, ca şi cum ar fi ultima clipă. În acel moment, orice dorinţă de bani şi putere pur şi simplu dispare.
Dacă ai afla brusc că azi vei muri, ce s-ar întâmpla? Te-ar mai interesa banii? Care ar fi prioritatile tale in momentul acela? Dintr-odată, orice dorinţă de bani te va părăsi. Gone … Dacă atazi ar fi ultima ta zi de viaţă, nu ai risipi-o gândindu-te la ziua de mâine şi la bani; pentru că nu ar mai exista nici un mâine. Care ar fi primul tau gand si incotro s-ar indrepta? Care ar fi primul lucru pe care l-ai face? Ce ai simti...? .... Atunci ai trai intr-adevar momentul prezent si atat…

De ce, pe masura ce “cresc”, unii oamenii se maturizeaza in asa maniera incat tind sa devina tot mai seriosi si mai incruntati? Ceva in ei s-a rupt… Uitati-va in jur…. Ce vedeti? Persoane alergand dintr-o parte in cealalta…Cu totii suntem prinsi intr-o cursa la care participam in fiecare dimineata, de la trezire cand faceum un dush, ne grabim sa infulecam micul dejun cu o mana, ne aranjam parul cu cealalta, pana seara tarziu cand istoviti ne aruncam in pat gandindu-ne la alta zi care a trecut….Rutina.

Ziua a trecut. Ce-ai realizat ieri? Care a fost rezultatul? Esti intr-adevar fericit?
Suntem atat de concentrati pe munca, munca, munca.
Studiu, studiu, studiu
Cariera, cariera, cariera.
Facturi, facturi, facturi… and so on.
In toata goana asta am uitat ca suntem AICI, traim, dar atat… Nu mai reusim sa apreciem viata cu tot ce ea ne ofera: bucurii, necazuri, plansete, nebunii, dezamagiri…. Uneori, uitam pana si sa zambim si pierdem dulceata momentului de ACUM si AICI pentru o bancnota in plus la sfarsitul lunii. Sunt saptamani intregi, cand zilele trec atat de repede incat sambata abia realizezi ca a venit weekendul si din obisnuita te scoli si vrei sa te duci la serviciu/scoala.

Sindromul lumii de azi este "viata traita in viitor", stresul, lipsa zambetului si alergarea la urmatorul task de pe o lista fara sfarsit. Hai sa ne oprim pentru un moment…. Macar un singur minut, hai fie si doar o secunda, macar o clipa…ATAT. Viata merge cu aceeasi viteza, indiferent ce facem…. TU ce faci acum? Nu vrei sa pui un minut deoparte din ziua de azi, doar pentru a zambi? Sau …
- Sa iesi afara in ploaie cu capul gol, sa arunci umbrela, sa inchizi ochii…si pentru un minut sa simti cum picaturile acelea mici din cer, iti cad incet pe fatza si pe urma se unesc pe corpul tau….
- Sa te scoli dimineata devreme, sa iesi intr-un parc …. Si sa te plimbi…
- Sa observi cum inverzeste iarba intr-o dimineatza frumoasa de primavara….
- Sa faci ingerashi pe zapada, dupa prima ninsoare de iarna…
- Sa simti cum se bucura o vrabie cand gaseste o firimitura pe jos…
- Sa te bucuri kand vezi iubirea neconditionata a catelului tau cand il scoti afara la plimbare…
- Sa simti cum e sa plangi….Sa simti cum e sa ierti…..Sa simti cum e sa-ti pese.
- Sa simti cum urca in tine un fior cand primesti un telefon de la persoana iubita…
- Sa zambesti cand dimineatza rasare soarele si sa spui: Ma bucur ca traiesc…
- Sa te uiti la un copil cum se joaca si sa vezi fericirea in ochii lui…
Am uitat sa fim copii si avem inca mare nevoie sa ne uitam la ei. Nimeni nu exprima mai bine ca un copil sentimentele pe care le traieste din plin. Problema, noastra, “a adultilor”, in general, un este aceea ca nu mai simtim, ci pur si simplu am uitat sa exprimam ceea ce simtim. Am uitat sa exprimam dragostea, durerea, pasiunea, bucuria, dorul, tristetea. Daca e sa te bucuri, de ce sa nu te bucuri ca un copil cand primeste prima lui bicicleta? Daca e sa razi, de ce sa nu razi in hohote? Nu mai pune mana la gura cand RAZI. Razi in hohote si bucura-te de ce simti. Nu-ti mai pasa de “gura lumii”…

Cum sa traiesti fiecare clipa ?
1. Fii Aici. Daca vrei sa traiesti intens fiecare clipa, invata sa fii prezent in fiecare lucru pe care il faci. Fie ca lucrezi la ceva, fie ca esti cu cineva intr-o cafenea, fie ca te joci cu catelul, indreapta-ti atentia spre momentul prezent si va incepe sa-ti placa sa fii acolo.
2. Experimenteaza ceva nou in fiecare zi. Rutina este unul din dusmanii pasiunii. Daca vrei sa traiesti fiecare clipa, experimenteaza lucruri noi. Incearca un nou hobby. Pune in practica ceva ce ti-ai dorit de foarte mult timp. Incearca ceva cu totul diferit.
3. Zambeste si razi cat mai mult. Nimic nu poate inlocui rasul si buna-dispozitie in amalgamul de senzatii placute pe care le traim. Zambeste mult, zambeste des, zambeste sincer.
4. Joaca-te. Imi place o maxima care suna cam asa : “Am incetat sa traim, atunci cand am incetat sa ne jucam“. Cine nu se joaca, are o viata plictisitoare si nefericita. Lasa copilul din tine sa iasa iar la iveala. El exista... e acolo inauntru. Scoate-l la iveala. Da-i voie sa iasa. Mergi la un meci de baschet, joaca un monopoly cu prietenii in weekend, danseaza cat mai mult, organizeaza o bataie cu zapada, orice, dar joaca-te si bucura-te de momentele astea cu toata pasiunea.
5. Fii energic. Fara suparare, dar lenesii nu traiesc fiecare clipa. Poate o dorm (aici vorbim de un somn <>Mens sana in corpore sanoP”
6. Adu-ti iar aminte de momentele frumoase din viata. Inchide ochii si nu-i deschide pentru cateva secunde. Imagineaza-ti un loc unde te-ai simtit bine ieri. O persoana. Un moment al zilei. Niste sunete. Arome. Senzatii. Stai asa 10 secunde si gandeste-te ca tot ce simti este viata care curge prin venele tale.

Cineva mi-a spus candva ... "A trai simplu e cel mai dificil". Sunt o persoana greu de convins dar, unele lucruri ma conving prin insasi puterea semnificatiei lor. Nu vrem sa traim simplu. De aceea ne complicam viata. Pentru ca vrem sa o simtim, vrem sa fim acolo trup si suflet, sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima care ne desparte de moarte. Mi-a fost dificil sa inteleg asta. Mi-a fost greu sa inteleg ca: "a trai simplu e cel mai dificil"… si de aceea, cred ca o viata simpla nu exista…. In fapt, cred ca nu ne dorim sa traim simplu. Nu ne dorim asta pentru ca suntem tineri, avem in sange nevoia de lupta, nevoia de senzatii tari, adrenalina kat mai high, sa simtim durerea si gustul sarat al lacrimilor pentru ca apoi sa avem …. o clipa de fericire si daca dureaza cateva secunde, merita. Cand castigam o lupta, satisfactia ei tine doar cateva clipe si vom cauta - constient sau nu - o alta batalie si mai grea in care sa ne testam limitele. Cred, insa, ca e cel mai intelept si ca esti cu adevarat fericit atunci cand iti doresti sa traiesti si atat. Sa traiesti din plin fiecare secunda, fiecare moment ce iti este oferit. Sa te gandestu ca viata e doar una si depinde doar de noi… cum se va finaliza.

Ps. Ce ziceti, sa ne oprim din cand in cand si sa ne “amintim” cum e sa traim sub incidenta verbului “este” si nu “a fost” sau “va fi....?

Happy... or not?

2009-02-16T16:04:00.000-08:00

Seara...Putem numara stelele pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori, din ambele motive. Insa, de cele mai multe ori, uitam sa ne numaram si pe noi... o stelutza stralucitoare, acolo sus printre milioanele de stele vizibile sau mai putin vizibile ... Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am concepe ca mai exista si alte lumi, alte realitati si alte locuri in care alte forme de oameni traiesc, iubesc, urasc, ucid... Astfel ca realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra. Ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simtim , ne simte. Ceea ce nu ne lipseste, ne apartine. Treptat, insa, lucrurile pe care nu le vedem devin vizibile, iar lucrurile crezute obisnuite, le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic, infinitate de spirit si materie. Atata timp cat va eista un echilibru in acest sistem, va exista si armonie. Dar, omul este prin excelenta, o fiinta haotica ce va tinde sa isi asume rolul cunoasterii si va claca in fatza noilor infinituri necunoscute inca. Omul nu a fost creat doar pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si cea a plictiselii de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa pana la sfarsit... To be or not to be... Tu esti fericit?

Special post just for my girls...

2009-02-15T12:43:00.000-08:00

Hai, sa va spun o poveste…o poveste frumoasa. Nu e vorba despre vesnika istorioara cu printi si printese, balauri sau zmei, ori alte personaje de acest gen. Vom vorbi despre “real people”… real, but not normal, because there are like me… two beloved girlfriends, my special ladies… Dar sa nu dam nume le vom spune Tzestoasa bruntezica (alias Tzesto) si Vedeta blondina (alias Vedeta).

Totul a inceput cu mult timp in urma. Pe vremea regilor si a reginelor (insa kum spuneam nu vom vorbi de dumnealor), pe vremea sucului brifcor, a gumitzelor roz cu Barbie, pe vrema shotronului si a jokului cu elastic si koarda. In vremuri de mult apuse, pe kand omuletzii kiar aveau o copilarie (si nu petreceau atat timp fackand lucruri absurde, in fatza computerul sau mai rau keltuind banii parintilor prin malluri pentru jukarii de ultima generatzie)… cum spuneam, in acele vremuri, … ne-am intalnit … Mai, shi era frumos atunci. Erai micutz, dar traiai o kestie foarte faina, pe care nu multii copii din ziua de azi o mai au. Ne aveam in primul rand pe noi si altceva nu mai conta. De dupa-masa (de cand ne terminam témele)… pana seara tarziu ( kand veneau de multe ori parintzii dupa noi), lumea era a noastra… Si nu era un caz izolat…asa era in fiecare zi. Shi stiu in mod sigur ca asha era si pentru voi….

Frumoase timpuri…foarte frumoase. Imi e dor de ele… Akum am crescut. Insa ce a ramas

constant in viatza mea (desi cu únele hop-uri si mici pauze)… sunt ele. E ciudat ,pentru ca eu nu sunt o persoana constanta shi… ma pliktisesc foarte repede. Dar, uneori e nevoie de un punct de sprijin, pentru a ne permite sa fim atat de diferiti si libertini. Pentru ca fara ele, eu nu ash fi fost eu akum, pentru ca sincer they are my world. Nu sunt singura kand afirm asta, stiu asta pentru ca noi suntem un tot. Toate pentru una si una pentru tóate. That’s the only way.

Dar, sa continuam povestea. Am avut o scurta introducere in subiect… urmeaza parka cuprinsul… WOW..aici e hard stuff… de la certuri, pauze, necomunicare, iar certuri, iar pauze, certuri , pauze…oare erau si doua palme intre….? But, they are my girls, orice ar fi…. Stiu asta pentru ca inka imi suporta caracterul, foarte foarte “deosebit”…credeti-ma foarte… Si pentru asta le multumesc…

So this is for you girls…Gratzie;)

In aceeasi ordine de idei, depashind momentele de … (dots), uitate deja… sunt cele superbe… cele de Corazon, cele ce vor ramane pentru intotdeauna acolo. De la plimbarile de seara, party-uri bestiale, noptile de mici depresii (astea si putin error) cu ciokolata si inghetzata sau verile prin Felix… to just hanging around … all these … is part of my life. Si asta e doar primul capitol din cuprins;)… because the rest is just beginning;) La 22 sau 23 de ani… nu ai ce zice altceva.

Fie ca ai 7 anishori, 22, 28 sau 70… tot una e. Orice sentiment bine infipt in suflet, ramane acolo. Si...nu il vei putea scoate orice s-ar intampla. Prietenia adevarata, nu are valoare. Ea este mai presus de timp si distanta. Ea va ramane pentru totdeauna shi o spun cu mana pe inima. Nu stiu ce imi reserva anul viitor. Hey, nu stiu nici ce imi rezerva ziua de maine… Insa ce stiu sigur este ca ele vor fi mereu akolo. Fie ca e ora 2.00 am intr-o noapte friguroasa de iarna sau 2.00 pm intr-o zi torida da vara… ele vor fi… pentru ca sunt stelele mele ce vor straluci mereu in preajma mea si ma vor face sa stralucesc mai puternic in fiecare zi.

Ps: For my girls… R&O sau O&R. Love u my dears… :-*

Sinucigasul... (4)

2009-02-09T08:51:00.000-08:00

Venise timpul. Era liniste, insa pana si tacerea de care avea de fapt nevoie, i se parea absurda in momentul de fata. Simtea cum vantul ii mangaie fatza si cum ceva ii umezeste obrazul. Se uita in sus. Da, incepuse sa ploua. Parca si natura incerca prin orice mijloace sa se revolte impotriva gestului sau… Ridica privirea catre cer si observa cum orizontul larg plangea pentru el…. Si atunci si-a adus aminte… Era aceeasi perioada a anului….

Era 13 februarie 2008. Desi iarna inca, era o zi frumoasa. Exacta cum trei sute si ceva de zile. Era fericit. Iubea si simtea cum sufletul ii trasalta de atata dragoste… Euforia fericirii era imensa… Iar acum ii trecea prin minte: “Cum naiba am ajuns sa fiu asha? Cine sunt EU? Unde am disparut? Iar m-am pierdut…nu imi vine sa cred…NU imi vine sa cred... Nu imi vine… Cat de mult …m-am schimbat… cat de tare…. ma urasc… nu, nu, nu mai vreau sa traiesc asha….Trebuie sa m…”.

Viata e atat de scurta… si gresim in mod continuu. In loc sa invatam din greselile celorlalti… nu tinem cont nici macar de ale noastre. De ce pana la urma, toti facem aceleasi greseli? Aceleasi, cu nici o diferenta….Ba da uneori, poate…ale noastre sunt putin mai grave pentru ca incercam mereu sa gasim o scuza pentru tóate actiunile mai mult sau mai putin nepotrivite.

Suntem cu totzii oameni, dar in únele situatii ne comportam asemenea unor zei, cu drept de analiza si judecata asupra tot ce se intampla in jur… si mai ales asupra noastra. Dar asta numai dupa finalizarea actiunii. Uitam ca suntem doar human beings, doar atat…. flesh and bones… si prin insasi natura noastra, gresim. Asha este ciclul vietii, pentru a putea supravietui. In Societatea actuala, trebuie sa ai insa, foarte multa tarie de carácter sa traiesti, dar mult mai mult curaj sa o termini pur si simplu. Intr-o lume in care nu vezi alta solutie, ce mai este de facut,...? Oamenilor slabi le mai ramane doar un tupeu cinic si sadic de a-si finaliza existenta in aceasta “piesa de teatru”. Fie ca se numeste Actul II, scena 4… sau Actul VIII, scena 7… totul se sfarseste pana la urma. Insa…si aici intervine deosebirea…. conteaza intriga, desfasurarea actiunii si punctul culminant,… deoarece expozitiunea si deznodamantul, oricum au loc mai devreme sau mai tarziu.

“….EU? Cine sunt EU? Ce sunt EU? … De ce ma aflu pe acoperisul unui blocul cu 1o etaje?... Cum au ajuns sa evolueze lucrurile atat de mult, incat sa se ajunga pana aici?”
A inceput sa ploua mai puternic...Ridica ochii catre cer… si atunci observa. Era o reflectie in cer. Se putea distinge o figura umana… si... se vedea pe el insusi, la cei 21 de ani…

De ce Valentine’s? A ajuns pana si Iubirea sa se cumpere pe bani?

2009-02-07T15:00:00.000-08:00

14 februarie...Ce inseamnă pentru mine ziua de 14...?

Păi anul acesta, e sambata...e februarie...tot iarnă, tot frig, tot iarnă...o zi ca oricare alta...e zi de weekend...A da… si din 14, mai sunt 26 de zile pana la ziua mea…M-am uitat, de asemenea pe www.wikipedia.ro şi am văzut că pe data de 14 februarie s-a născut cîntăreţul Gil Dobrică, baschetbalistul Gheorghe Mureşan, poetul basarabean Grigore Vieru, in 1888 a fost inaugurat Ateneul Romîn, in 1924 apare IBM...şi cam atît pe data de 14 februarie...pentru noi...romînii...in ţările din vestul Europei, şi in special in Statele Unite, pe această dată se sărbătoreşte, cik, iubirea...sentiment frumos, nobil chiar, ca să citez o persoană apropiată, care este sărbătorit in majoritatea statelor lumii. Shi cum deja de cativa ani incoace, “se poarta” aceasta “sarbatoare”, promovata peste tot in mass-media, let’s fest… Trebuie să sărbătorim şi noi ,poporul roman, “mágica” sarbatoare a Iubirii, Valentine's Day...altfel nu se poate...

Ce e Valentine’s pana la urma?
Well…ce sa spun eu…e o sărbătoare artificială, capitalista si pur absurda pentru noi romînii, care deşi avem Dragobetele noastre, o zi a indrăgostiţilor, importăm ceva ce aparţine de drept culturii americane şi britanice...o sărbătoare comercială... Americanii sunt buni la export. Asta e clar. Am inghitit spamul sanatos al celor de la Coca-Cola, astfel incat acum Craciunul e rosu, nu inseamna insa ca trebuie sa-mi fac o rezerva sanatoasa de declaratii de dragoste la fiecare 14 februarie. Romanul are obiceiul de a copia ce vede in jur.... ca si maimutza ca imita omul fara sa-si dea seama ca tot maimuta ramane. (Si aici imi cer scuze fata de maimute !) Astfel, in apropierea acestei zile mirifice, apare nebunia comeciala… tot felul de mici comercianţi pe străzi şi vînd tot felul de prostioare care fac trimitere la iubire (inimioare, lumanari rosii, rame, whatver...bullshit like that) magazinele, in spiritul sărbătorii, aduc produse cu tentă "Valentine's..."...tot felul de promoţii, oferte, concursuri...locurile sunt rezervate prin toate restaurantele, barurile, agitaţie, vînzătorii de flori ţopăie de bucurie...ce să mai...un PROFIT vestal, nu gluma... De asemenea, e mare “tam-tam” in mass-media, televiziunile realizează ediţii speciale, reportaje and stuff like that…totul pentru această “sărbătoare”...mamă, mamă, de zici că trăim peste ocean şi nu in amărîta asta de Romanie...

Totul e …pure commercial...o sărbătoare kitsch care, după părerea mea, nu işi are rostul atata timp cat noi avem o zi dedicată iubirii şi indrăgostiţilor...dar dacă se mai pot face ceva bani, dacă mai poate fi adăugată incă o sărbătoare lîngă cele multe pe care le avem deja, de ce să nu facem asta...trebuie să avem şi noi dacă ei au...trebuie să sărbătorim şi noi dacă ei sărbătoresc...ce mă mai intreb eu acum este: oare americanii şi britanicii vor importa şi ei vreodată o sărbătoare de la noi?...nu cred...De fapt in mod sigur, niciodată... Un simplu "te iubesc" cred că rezolvă orice...şi nu unul spus doar pe 14 februarie...ci spus oricînd...oriunde...mereu...şi dacă din acest mereu face parte aceeaşi persoană, atunci este vis... Oare daruirea unei flori sau o intalnire romantica nu se pot intampla in oricare din cele 365/366 zile ale anului? De ce totul trebuie sa se reduca la bani, avantaje si uneori “doar de ochii lumii”? Cum poti sa compari o sarbatoare comerciala, importata, cu Craciunul si Pastele ?! Acestea din urma au la baza o credinta crestina, o puternica semnificatie religioasa si o istorie de secole. N-o sa inteleg niciodata…

De ce nu exista o sarbatoare la fel de populara precum Valentine’s Day, insa dedicata valorilor prieteniei sau familiei? Stiti dc? Pentru ca un ar aduce atat de mult profit… pentru ca noi, prin natura noastra, suntem in stare sa dam ultimul banutz din buzunar pentru a o face “fericita’ (cel putin din punct de vedere material) pe persoana iubita…. Deci, Valentine’s este prin definitie o sarbatoare dedicata consumului, cheltuielilor excesive si cadourilor extravagente,… de parca un ar ajunge un simple: Te iubesc si o imbratishare…pentru a aduce totushi un elogiu acestei presupuse sarbatori globale.

De ce AntiValentine’s?
... pentru ca nu inteleg dc trebuie sa existe o data prestabilita pentru indragostiti…nu ar trebui in skimb ca fiecare zi sa fie o zi speciala pentru noi…nu ar trebui oare ca in fiecare zi sa-i “amintim” celui iubit ce inseamna cu adevarat pentru noi? shtiti voi…niciodata nu esti pregatit pentru final shi niciodata nu shti cand va veni…
…pentru ca orice persoana care asteapta o zi speciala pentru a-si exprima dragostea minte! e falsa si ipocrita…Dc? Pentru ca o va face “pt ca asha face shi restu lumii”, “asha e la moda”, “pentru ca…e valentines nu? nu asha se presupune ca trebuie facut?”…..pentru ca faci parte din turma…pentru ca nu ai pic de personalitate…shi pentru ca a trebuit sa imprumutzi din traditia unei alte tari pentru….ce? ca nu eshti in stare sai faci un dar in oricare alta zi? shi pentru ca (cel mai important) nu iubeshti…daca ai iubi iti garantez ca nu ai avea niciodata rabdare sa astepti o zi anume pentru ai spune cat de mult il/o iubesti sau pentru ai oferi o floare…mereu teai gandi k daca nu o faci azi…poate maine nu va mai avea rost…
…pentru ca daca ai iubi’o…tziai dori sa o faci sa simta asta in fiecare zi…nu numai in 1 zi din 365…vati gandit vreodata la aritmetica? sunt 365 de zile in PLM!!! dc doar 1???
…pentru ca nu pot fi atat de impocrit incat tocmai azi sau doar azi sai aduc un buchet de flori, o cutie cu bomboane in forma de inima, un inel, o bratara etc…
…pentru ca daca vrei sati exprimi dragostea sunt sigur ca gasesti cel putin 2 ore in fiecare zi pentru acest lucru…nu mai fiti egoisti…nu mai asteptati X februarie…
…pentru ca atunci cand eram mica, si cand nu fusese inca adusa in romania aceasta zi comerciala, si cand un baitezel ma tinea de mana nu stiam ce e Valentine’s day…shi totushi ma bucuram de fiecare clipa…
…pentru ca as urasc persoanele cu flori, inimioare de 14 februarie…numai de 14 februarie…niciodata nu le veti vedea pe 13,15 februarie sau in orice alta zi nespeciala a anului…shi sunt destule…
…pentru ca daca astepti prea mult 14 februarie…s’ar putea sa nu mai ajungi acolo, nu poti sti niciodata… potzi da papucii cuiva cu 2,3 saptamani inainte...sau chiar cu o zi doar
…pentru ca sunt satul de nishte vorbe dulci (dar false) pe o bucata de hartie frumos colorata si ornata…pentru ca au fost prea multe…shi pentru ca mereu sa dovedit la un moment dat ca vorbele scrise in aceste zi speciale au fost neadevarate…chiar shi la nu mai mult de 24 de ore distanta…va stergeti cu ele undeva (nu e frumos sa folosim cuvinde obscene) …
…pentru ca nu mai cred foarte mult in cuvantul dragoste/iubire…nu pentru ca nu ar mai exista, cum zic unii, ci pentru ca voi nu mai stiti ce inseamna…nu mai simtiti…ati devenit nishte roboti!
…pentru ca unii dintre voi ii spuneti “te iubesc” satisfacuti de un sex oral dupa prima intalnire…sau dupa o “liniutza” trasa (wow, inka unul/una la agenda)…
…pentru ca…da…doar pentru ca nu pot fi ipocrita…
…shi pentru ca nu accept sa fiu manipulata…
eu promit ca nu voi face nimic special de valentines day…ca voi ignora aceasta zi…dar mai promit ceva…ca in toate celelate zile ale anului, mai ales pe 12,13,15,16 februarie, ii voi aduce aminte acelei persoane speciale, cand va fi cazul ... ce mult o apreciez shi cat de importanta e pentru mine…sau cel putin voi incerca …si ca voi incerca sa’i aduc cat pot de des un cadou…cat de mic…o floare…ceva dulce…ca ii voi spune in fiecare seara inainte de culcare cat de mult o iubesc…si ca dimineatza ma voi trezi tot cu gandul la…
…pentru ca acum sincer…daca iubesti cu adevarat “valentines day” nu ar trebui sa fie 14 februarie ci 2009, 2010, 2011 etc…
shi pentru voi cei care ashteptatzi ziua de saptamana viitoare (astazi fiind 7 februarie) …sunteti nishte nefericiti…niste simulanti…care nu ati cunoscut niciodata sentimentu’ care defineste ziua de maine…

Sunt un romantica incurabila. M-am nascut asa, n-am ce-i face.
Sa fiti iubitzi, copii…

2009-02-07T06:20:00.000-08:00

Ca individ, iti poti permite sa te aperi prin dispret, ignorand atacurile ignobile. Uneori, e chiar necesar sa faci asta. Viata e prea scurta ca s-o risipesti contempland o mocirla...

Sinucigasul ... (3)

2009-02-01T09:15:00.000-08:00

Astazi era o zi deosebita si de aceea vroia sa pretuiasca fiecare ora, fiecare minut, fiecare secunda. Desi, nu avea o semnificatie anume, pentru el era ziua in care avea de gand sa moara… Traise curat si grijuliu si asa avea de gand sa se duca… desi sa cazi in mijlocul traficului pe un bulevard intens circulat era o forma de spectacol, cel putin iesita din comun. Dar, ce era común la el pana la urma? Pur si simplu nu exista acest concept de normalitate. El nu era ca si restul, se deosebea de marea masa gri a oamenilor mediocrii. Cine anume, din ziua de azi are curajul sa isi puna capat existentei inr-un mod atat de eroic. Pana la urma se sinucid intocmai cei curajosi,... cei care nu vor sa mearga pana la descompunerea totala si inevitabila.

In ciuda unei oarecare exuberante zilnice, imbracamintea de acum era foarte casual. Pe sub tricoul negru si pantalonii largi in carouri, tot corpul ii era infasurat foarte strans cu banda neagra pentru izolatiile electrice astfel ca diferite organe nu i se vor mai imprastia pe asfaltul soselii. Era un artist responsabil, deoarece se gandea totusi la mizeria ce avea de gand sa o lase in mijlocul strazii si la impactul prabusirii psihologic sale asupra cetatenilor de rand. De asemenea, urma sa fie mai usor si pentru cei de la morga si in acelasi timp isi scutea familia si prietenii de socul de a vedea un cadavru complet dezintegrat. Era o idee excelenta. O moarte súbita, ce te va lasa “intact” in felul ei. Acum se gandea, ... oare ce va fi dupa? Se gandea la… si se vedea pe jos, cu putin noroc in milocul strazii, cazut pe betonul rece , cu o balta de sange in jur.

Oare va veni cineva pana la el? Oare cine ii va contacta familia? Ce va simti dupa moarte? Oare va simti interactiunea cu asfaltul? Cat timp va simti durerea fizica provocata de impact?

Il cuprindea o serie de intrebari, sentimente si amintiri. Ii va fi dor de ceshcutza de ciocolata calda…sau de plimbarea zilnica de la ora 6 am. Ce se va intampla oare cu catelul lui? Il va adopta cineva sau va ramane si el singur? Oare ce va face EA cand va afla totul? O serie de semne de intrebare, carora nu le intelegea rostul …acum.

Incepea sa se intunece. Trecusera cateva minute bune de cand urcase sus. Inca nu era hotarat 100%... Oare astepta chemarea divina …sau pe cineva care sa il opreasca sa sara? Arunca o privire in jos. Masinile incepusera sa se rareasca. Era momentul potrivit…

10 Ifs...

2009-01-30T11:52:00.000-08:00

1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
2. Daca faci o observatie, nu jigni.
3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
4. Daca primeste ceva, da mai departe.
5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.
6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge nimic.
7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
8. Daca devii celebru, ramai modest.
9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
10. Daca vrei sa faci pe cineva fericit, nu sta niciodata pe ganduri.

A candle, a light...

2009-01-29T14:18:00.000-08:00

Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care un trebuia sa te dezamgeasca vreodata, probabil o va face. Fiecare are dreptul la o dezamagire…sau mai multe zik eu. De aceea , nu trebuie sa dispreţuim lucrurile mici, niciodata … o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.

2 - 1 = ?

2009-01-28T15:26:00.000-08:00

Acolo pe pietre sau pe oasele acelea ,caci nu distingeam prea bine ce erau, am vazut doi serpi incolaciti. Poate ca faceau dragoste sau poate se luptau. Sa va spun drept, nu stiu cum fac serpii dragoste.... Insa...deodata, am vazut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula si chiar peste serpii incolaciti. Era un vultur care a inhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el in vazduh. Asadar,vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta. Eu i-am vazut inlantuiti ,nu ma pricep sa spun ce anume a fost. Dar , poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire. Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care nu e nici un invingator ,alteori nu e nici un invins.Si ,oricum pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta. Pentru el totul se sfarsise. Nu va mai face nici dragoste ,nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat .Mai are timp , poate , sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur ,care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte. Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi. El ramanea ,cum s-ar zice , pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la inceput. Alte iubiri sau alte lupte...

Avem nevoie sa nu fim singuri

2009-01-26T13:14:00.000-08:00

Drumul care duce spre noi insine, duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate.

Drumul care ne departeaza de lume ne departeaza si de noi insine. Caci a nu fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufia de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii e sa ne pregateasca pentru aceasta ...…(fiecare ia aceste spatiu cum crede de cuviinta, eu ii spun iubire si atat) s-o visam si sa ajungem la ea prin puterile noastre si in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam. Turnul de fildes e o inventie a culturii, dar tot cultura are datoria sa-l surpe dupa ce a privit lumea din el.

Avem nevoie sa ne recunoastem negativitatea, dar, in acelasi timp sa alegem cat mai repede cu putinta iesirea din ea. Simplul fapt de a ne constientiza trairea negativa si a modifica perceptia asupra situatiei care ne-a declansat-o ne va ajuta instantaneu sa accesam un camp ceva mai optimist, o prespectiva mai apropiata de viata si iubire asupra oricarui lucru sau situatii. Pana la urma totul are o solutie si depende doar de noi sa gasim calea potrivita si sa un regretam absolut nimic.

De indata ce vom accepta propria traire, vom constientiza prezenta ei si ne vom gandi la lucrul care a declansat-o intr-un mod diferit, ne vom simti un pic mai energici, mai plini de viata, mai curajosi si mai puternici in a accepta pierderile sau problemele vietii. Informatiile existente intr-un camp de deprimare, de lipsa de speranta, de apatie, de lipsa de curaj, pesimism si neincredere ne imprima ganduri de acest fel. Ganduri ce nu isi au locul, deoarece sunt trairi impulsive, nascute din reactii spontane, declansate… de un simplu act, o picatura ce a zdruncinat totul.

Si a schimbat scena si masca.

In virtutea faptului ca noi ne putem conecta in fiecare moment la campuri diferite de atractie prin gandurile pe care le intretinem in minte, carora le dam realitate si crezare, avem optiunea exceptionala de a sesiza imediat momentele in care ne conectam la ceva neplacut. De ce intotdeauna prefeream a alege varianta pesimista? De ce abandonam tot ceea ce am cladit prin atata truda? De ce renuntam la tot ce e mai important in viatza pentru a alerga dupa “altceva”?Oare acel ceva va fi mai potrivit?sau e totul doar o iluzie a timpului prezent?

O multitudine de reactii posibile exprima experienta emotionala diferita pe care oamenii o au intr-o situatie aparent asemanatoare. Aceasta arata ca nu este atat de important ce ni se intampla, cat cum reactionam la ceea ce ni se intampla. Si reactia oamenilor este inmiit dusa la extrema. Necunoscata intr.-o ecuatie este de data aceasta x la puterea ” n”, unde n tinde catre infinit. Experientele obisnuite devin astfel, surse pretioase de autocunoastere si imbolduri esentiale catre transformarea noastra in fiinte constiente si responsabile. Autoobservarea in relatia cu orice intamplare, eveniment, persoana sau lucru inseamna inca un pas catre lumina propriei constiinte.

Suntem inteligenti, spirituali, zambim amabil, suntem rafinati, dar numai in cetatea noastra, numai intre zidurile ei. Cand viscolul si ploile se abat asupra teritoriului delimitat ne trezim speriati la gandul ca nu suntem chiar centrul Universului. Natura pe care o ignoram in repetate randuri, loveste cu prezenta-i teribila, scotand la iveala teama de a pierde comoditatea noastra, recent amenintata. Cu ce-ar gresi o minte neclintita, de ceea ce nu-l limiteaza?

Voi incheia cu introducerea din postarea anterioara “Unii se nasc cu vocatie de aventurieri, de deschizatori de drumuri ori cu alte abilitati”. Altii….asemenea mie, au incercat sa impace doua Euri diferite, ce le-au pus existente sub semnul intrebarii….

Incotro o iei tu "cineva'? Care e drumul in continuare?...

Idei si emotii

2009-01-22T00:20:00.000-08:00

Unii se nasc cu vocatie de aventurieri, de deschizatori de drumuri ori cu alte „abilitati”. Eu am încercat fără să reuşesc să împac în mine doua Euri diferite. Unul, raţional, cu o mai mare logica. Altul, afectiv care nu s-a putut ridica deasupra sentimentelor. Cei doi sunt ca fraţii siamezi. Nu se pot despărţi , dar nici nu se pot inţelege. „Eul raţional” a tânjit, constant, să ma comport rezonabil. „Eul afectiv” i-a zădărnicit mereu eforturile. Tot ce e acum tulbure în urma mea i se datorează lui. Pentru că nici o data n-a ştiut ce vroia, de fapt, şi nici o data nu s-a mulţumit cu ce a reuşit să obţină. Dar tot lui îi datorez şi ceea ce n-a fost cenuşiu , ci plin de impliniri, în viaţa mea. Rezultatul ? Niciodata n-am stiut prea bine ce vreau. Si niciodata nu m-am multumit cu ceea ce am reusit sa obtin.

Fiecare dintre noi e o combinatie de raţiuni şi sentimente. Deciziile noastre sunt un război al ideiilor şi emoţiilor. Cine castiga nu stim, decat poate la sfarsit. Insa, ceea ce e mai dureros este faptul ca de multe ori, in momentul acela e prea tarziu sa mai schimbi ceva.

Adeseori, tindem să luăm decizii raţionale, să ne orientăm viaţa dupa principii şi reguli, după canoane şi tipare … încercând să analizăm de nenumărate ori şi în nenumărate feluri situaţia, să facem calcule şi să estimăm riscurile în favoarea beneficiilor. Incercam prin tóate mijloacele sa nu ne abatem de la “calea” noastra, un traseu bine stabilit si definit; propunem o viziune, ne facem planuri, avem o strategie bazata pe tactici concrete si actionam. Uitam de tot si alegem drumul ratiunii, care “suna” a fi mai profitabia din anumite puncte de vedere…

Dar, în această căutare de soluţii ce sa aduca un “profit” cat mai mare, uitam să ne urmăm inima … uităm să ne ascultăm sufletul… tindem să credem că şi sentimentele pot fi sintetizate, clasificate şi etichetate. Consideram ca putem alege momentul cand sa ne indragostim, pe cine sa iubim si ce reguli sa aplicam in acest “proces”. Dar oare nu acţiunile şi deciziile ce pornesc din adâncul sufletului nostru sunt cele care dau un sens vieţii noastre? Oare nu tot ce porneste din suflet este grandios? Oare nu tot in ce punem pasiune devine exceptional? Oare nu sufletul e tot ce conteaza pana la urma…si in lumea de dincolo?

Daca uneori iubirea ne dă pentru o clipă speranţa că putem trăii in afara “minţii”… cunoaşterea ne îndepărtează oare de propriul suflet, de înţelegere şi compasiune? sau dimpotrivă ne face să ne dorim să cunoaştem lumea prin iubire?

Ce suntem pana la urma? Suflete pierdute in cautarea ratiunii? Sau … gandiri abstracte ce nu ne lasam afectati de nimic. Ce suntem? Momentele vietii, fie ele cele prezente sau cele viitoare sunt inlantuite intr-un dans inexplicabil. Ce face ca acest dans sa fie unic, suntem noi… dansatorii, actorii pe scena numita VIATA. Un show bestial, daca stim sa profitam de el si sa valorificam ce avem mai bun in noi.

Ce suntem noi oamenii?
Ce esti TU?
Omul este produsul gandurilor sale. Inoculat sau nu, prin mintea noastra avem forta sa fim tot ceea ce vrem sa fim Şi pînă la urmă suntem propriul vis. Tocmai de aceea, trebuie sa visam cat mai grandios. Eu una, ma consider o bucata de lut pe roata olarului (viata). In fiecare zi, capat noi forme multe dintre ele departe de a fi perfecte. Dar tocmai aceste mici defecte sunt cele care imi dau un strop de originalitate.

De asemenea, cred ca suntem ceea ce dorim sa fim, mai mult decat ceea ce credem ca meritam sa fim. Raspunsul la intrebarea: "ce suntem noi oamnenii?" - cei care odata aveam chipul si asemnarea lui Dumnezeu, doar ca acum a mai ramas doar chipul si ala desfigurat de tot ceea ce facem. Omul este un fir de praf pierdut în nemărginire, înzestrat însă cu scânteia divină. De aceea adesea îşi depăşeşte condiţia, caută neobosit, riscă, descifrează tainele universului, iar în cele din urmă îşi fixează privirea spre cer şi nu se sperie de sfidările sale.

P.S- Azi l-am cunoscut pe unul dintre Ei. Fiind atat de asemenatori, nu mi-am dat seama in prima instanta. Era unul din ei, ...unul dintre Euri . Mergeam pe strada, usor cufundata in gandurile mele cand l-am recunoscut, dupa niste trasaturi vagi, aclamate peste tot.

Consemnez cu uimire ca este o persoana de talie medie, cu o tunsoare putin adusa la spate si cu o cromatica oculara curioasa. Nu e slab, dar nici gras, cum se spune in popor, potrivit. Merge destul de leganat, e usor de recunoscut dupa privirea sticloasa, care te parunde.

Bineinteles, am tinut neaparat sa dau mana cu el, sa-l strang in brate si sa-i verific consistenta epidermei faciale cu buzele. Si ca sa vezi dom’le, eul liric exista. Bineinteles, isi poarta cu mandrie marcile imprimate pe tricou, si anume : formele verbale si pronominale de persoana I respectiv persoana a II-a, interogatii si exclamatii retorice. Poate or mai fi si altele, dar ori am uitat eu comentariile papagalice dintr-a opta, ori nu mai aveau loc pe tricoul omului. Putea sa si le puna si pe adidasi, parerea mea.

Dar uite, ma, ca exista si l-am si pupat.

Art, my passion, my heart

2009-01-18T04:33:00.000-08:00

stuff about love

2009-01-16T13:14:00.000-08:00

Hai sa scriem despre dragoste. Povesti incredibile cu intorsaturi pe masura. Iubiri imposibile care se aduna acolo jos in stomac sa-si mestece durerea. Sa scriem despre dragoste cu furia neputintei de a mai iubi dar cu speranta la puterea "n".

Sa scriem despre strazi ude si zambete fugare, despre esarfe cu parfumul "ei" sa scriem despre mii de kilometri de cautari desarte, despre dueluri si cai albi sub ziduri moarte. Sa scriem mii de pagini doar despre un sarut, sa ii desfacem anatomia-n mii si mii de molecule. Sa scriem … despre tot ce traim, si sa traim tot ce visam.

Iubirea? Te pune pe ganduri… te inveseleste, dar in acelasi timp te intristeaza. Doare…dar iti place durerea asta, deoarece isi are farmecul ei. Iti place iubirea care doare, altfel un simti ca intr-adevar iubesti. Pentru ca dragostea e peste tot.pentru ca ne place sa iubim. Suferim prosteste.si ne place. Ne plac lacrimile pe care le varsam pentru iubire. Ne plac clipele din viata, pierdute pentru a ne aseza in pat cu o ceasca de cafea si a asculta sunetul tacerii, o melodie lenta si pentru a ne aminti...pana la urma cu atat ramanem..cu amintiri..chiar dak traim 20.53.189 de ani.

Nimeni un poate trai fara iubire. Sunt anumite “chestiuni” pe care toata lumea le simte si intr-o mica sau mare masura depindem de ele. Ceea ce simti, reusesti sa exprimi prin pictura, scris, dans sau muzica. Si, la final… rezultatul este exceptional.

Dragostea este intr-adevar o terapie pentru noi toti. Dragostea ne schimba. Uneori ne face mai buni decat suntem, atunci cand o intelegem corect, ne face sa atingem cele mai bune virtuti ale noastre,sa fim cum nu am fost niciodata... Nu ne mai pasa de lucrurile sau locurile- unde toti incercam sa aratam cat de buni si perfecti suntem. El sau ea te fac sa uiti de tot ce iti facea rau inainte si iti aducea lumina, speranta si bucurie in suflet. Iubirea are puterea de a schimba tot ce priveam negativ. Dar numai pentru cei curajosi si puternici, pentru cei ce vor sa riste si nu o resping…. Acestia stiu cum sa o primeasca. Cei care nu stiu cum sa primeasca dragostea, se transforma in mod negativ. Pentru ei, iubirea e o terapie negativa….

Stiu un baiat care a iubit foarte mult o fata si a primit iubirea inzecit fata de cat a dat. Problema lui insa a fost ca nu stia cum sa faca sa primeasca acea iubire. A ajuns sa il intereseze ce crede lumea despre el si de faptul ca prietenii ii spuneau ca este cu ea de o luna si nu a facut nimic - cam devreme nu ti se pare? Si astfel,dupa 3 luni i-a dat papucii ... si i-a frant inima. Si- facut foarte mult rau si lui ... a suferit un an dupa si apoi a incercat sa isi refaca viata cu alta relatie care n-a mers. Dupa 3 ani e inca singur ... a plecat sa munceasca in strainatate si revine in august. A cautat-o pe fata care ii furase inima ….dar degeaba. Era mult pera tarziu pentru iubirea asta.

Deci, eu chiar nu cred in faptul ca Iubirea se intalneste o data in viata. Iubim de mai multe ori… insa ne indragostim o singura data…

Sa scriem despre dragoste? Sa scriu si eu….? Am citit undeva, ca s`a scris prea mult despre iubire.., bla bla bla….Ba nu...inca nu s`a scris nimic.. De fapt, nici nu se poate scrie. E ca si cum ai incerca sa prinzi aerul intr`un borcan cu capac de plastic… dragostea nu stie semnificatia cuvintelor….EA trece peste orice granita.

In fiecare zi murim si ne nastem cate putin, prin fericire si tristete, prin iubire si prin ura. Prietenie..respect..distanta..imposibil..nedemn..nepotrivit, si alte cateva sute de cuvinte care ar tine`o pe ea departe...apare cand nu vrei... si te intrebi de ce cand cum pentru ce de unde ..sunt atat de multe intrebari la care nu le gasesti raspuns..si cel mai tare doare atunci cand 2-1=1..doar unul ramane cu iubirea si celalalt pleaca fericit..pentru ca lacrimile varsate in 2 acum revin unei singure persoane. In fine...tot ce ne ramane e sa incercam sa oprim durerea, atunci cand apare. Pacat, insa, ca pansamentele nu se cumpara de la farmaciile de la colt… In fine, e tarziu si cred ca incep sa delirez deja…Dar voi continua cu povesti noi. Adevarate sau fictiune, nu conteaza. Important este faptul ca sunt naratiuni frumoase, ce vin din sufletul cuiva.

Sinucigasul...(2)

2009-01-15T12:39:00.000-08:00

In urma cu cateva luni total era altfel. Zambea, canta, traia. Avea o viatza. Acum, insa, total s–a schimbat, sau cel putin in ochii lui. Era atat de trist sa vezi o viatza ce se scurge treptat. Daca priveai in ochii lui si puteai observa disperarea unui om, ce nu mai doreste sa traiasca. Niste ochi albastri, mari in care vedeai zilnic cum se spulbera speranta. Dorea sa moara. Simtise odata cum ar fi fost daca… si acum vroia inapoi. Toata fiinta sa dorea sa fie liber, sa nu mai simta, sa nu mai sufere. Pur si simplu sa dispara in neantul zilei de Maine si sa inceteze a exista pentru totdeauna.

Fiecare zi era la fel. Ore, minute secunde…1,2,3,4,…Astazi, in mod particular, era luni. Pasea pe strada, trecea pe langa aceleasi fetze istovite. Privea in gol si un gasea nimic ce sa ii ofere o speranta cat de mica. A ajuns la trecerea de pietoni. Se uita la masinile oprite la semafor. Nu pareau sa inainteze. Sunetele claxoanelor ajungeau pana la el, insa nu cu aceeasi intensitatea, fiind intrerupte de vantul rece de iarna. Privi inainte. Schitase un zambet. Ajunsese…

Fusese surprins, totusi, ca nimeni nu restrictionase accesul pe terasa blocului. Ar fi putut sa vina oricine aici. Pe de alta parte, insa, se gandea ca nu sunt atat de multi cei ce nu mai vor sa traiasca. Nici el nu-si mai amintea momentul exact cand hotarase sa faca asta… Si nici nu-si mai amintea prea bine de ce trebuia s-o faca. Adica daca cineva ar fi urcat acum pe terasa si l-ar fi intrebat de ce vrea sa plonjeze in gol, nu ar fi stiut sa-i spuna ceva precis, concret. Avea doar o senzatie ca pierduse totul. A fost sus si a vazut cum este. Acum e altfel…. Se simtea golit de orice sentiment, nu avea nici o remuscare ca is va lasa parintii prietenii… si pe EA, care acum e departe. Era pierdut si se instalase in el o senzatia, asemenea o durerii surda a unei carii in faza mijlocie, netratata. Era bolnav, insa boala lui e incurabila. Trupul se vindeca ushor. Sufletul, niciodata….

Statea pe marginea blocului, gata s-o faca. Nu simtea frica sau regrete. Era impacat si senin. Se gandea ca din sutele de oameni care treceau pe bulevard nici macar unuia nu-i dadea prin cap ca deasupra lui la cateva zeci de metri un om se pregateste sa moara. Era multa lume pe trotuar. Ideal ar fi fost sa-si poata face vant cat mai puternic si sa se prabuseasca pe carosabil nu pe trotuar.Ar mai fi putut omori pe cineva daca se prabusea pe trotuar. Si asta nu dorea. In ciuda gandului de a-si pune capat existentei, el respecta viata, cel putin a celorlalti.Se gandise mult la cum ar fi trebuit s-o faca. Ii placuse cel mai mult saltul in gol pentru ca implica ideea de plutire inainte de moarte. Cum este oare sa zbori?… sa simti ca esti deasupra lumii si sa aluneci incet ….Toata viata tanjise dupa libertate in cele mai diverse forme si moartea dupa plutire i se parea cea mai frumoasa evadare posibila. Asta era si motivul pentru care se afla pe un bloc turn in centrul orasului.

Cu cat mai mare distanta, cu atat mai lunga plutirea si era in sfarsit implinit. Nu se gandea deloc la socul aterizarii. Erau un detaliu de care se ferea si refuza sa il ia in considerare. Pentru el durerera fizica nu conta, o considera ca fiind relativa si era de ajuns putina auto-sugestie de a trece peste acest aspect.

Detestase oamenii, mai ales ca in ultima vreme, nu ii mai putea diferentia in nici un fel si nici nu facea vreun efort, considerandu-i o masa mare si diforma desi , acum, in ceasul al 12-lea, era cuprins de grija de a nu omori pe vreunul dintre ei, in cadere.

Oare ideea mortii te face mai bun? Se gandea si la EA. Incerca o bucurie voluptoasa la gandul ca va afla si nu va mai putea face nimic. Fie si jumai pentru aceasta razbunare care-i gadila orgoliul inca in viata, merita sa creada in existenta lui Dumnezeu. Se imagina privind-o cum isi smulge parul din cap de durere sau cel putin asa vedea el scena in care ea afla.Aproape ca zambea l-a gandul farsei pe care o pregatea. Era un zambet cinic. Ii spusese de atatea ori ca o ca face, insa un era bagat in seama. “Esti nebun, spunea ea de fiecare data….nu vei face asta”. Ideea ca ar fi putut fi nebun o acceptase demult, ba chiar i se parea ca facuse fata cu brio provocarilor vietii in calitate de nebun. Era obisnuit cu gandul acesta. Oricum oamenii, in marea lor majoaritatea sunt mediocrii, asa ca prin nebunia sa, se deosebea totusi de masa populatiei.

Acum, insa, in pragul saltului nu se mai considera deloc nebun.I se parea ca este mai responsabil decat oricand….

The ODES of Horace...Carpe Diem!

2009-01-15T00:42:00.000-08:00

"Tu ne quaesieris—scire nefas—quem mihi, quem tibifinem di dederint, Leuconoë, nec Babyloniostemptaris numeros. Ut melius, quicquid erit, pati! seu plures hiemes, seu tribuit Iuppiter ultimam,quae nunc oppositis debilitat pumicibus mareTyrhenum. Sapias, vina liques, et spatio brevispem longam reseces. dum loquimur, fugerit invidaaetas: carpe diem, quam minimum credula postero".

Ask not—we cannot know—what end the gods have set for you, for me; nor attempt the Babylonian reckonings Leuconoë. How much better to endure whatever comes, whether Jupiter grants us additional winters or whether this is our last, which now wears out the Tuscan Sea upon the barrier of the cliffs! Be wise, strain the wine; and since life is brief, prune back far-reaching hopes! Even while we speak, envious time has passed: pluck the day, putting as little trust as possible in tomorrow.

Just... A smile... A life... A child...

2009-01-05T10:06:00.000-08:00

BANUL (Partea a II-a ) - "Banii n-aduc fericirea”…

2009-01-02T04:06:00.000-08:00

“Banii n-aduc fericirea”… si as continua cu…”Banii n-aduc fericirea, dar o intretin”

Aceste 2 aforisme sunt simultan adevarate, cel putin dintr-o perspectiva subiectiva.Traim intr-o epoca in care toti oamenii sunt in perpetua fuga dupa bani si aspira catre a-si dobandi averea de pe o zi pe alta. Lumea vrea sa se vada cat mai bogata si mai sus pe scara sociala. Se stie, si nu e un secret ca banul inseamna masini scumpe, vilutze la periferia orasului si haine in trend. Intr-un cuvant: “Putere” intr-o societate deja stricata si aflata in prezent intr-o cadere libera. O fericire plastica. De ce zic fericire plastica? Pentru ca odata disparut banul, odata disparuta masina de ultima generatie,… se dau disparuti atat prietenii, cat si respectul sau pozitia in societate. Inainte de a te de arunca ca taurul la inaintare, tine cont de urmatoarele lucruri…

Banii inseamna invidie, minciuni, masti,…si doar paraziti in jurul tau, asa numita”prietenie pe interese”. Cei ce cred ca odata cu cresterea averii, vor capata in mod miraculos acea”liniste sufleteasca”, se insala, big time. Intr-adevar dispare grija “zilei de maine”… si au senzatie ca toate problemele au disparut, insa tot ce au de castigat este o viatza falsa, pe termen scurt si foarte scurt, inconjurata de paravane, care oricand pot sa cada, si atunci vor vedea ei singuri ca de fapt, nu au nimik. Ramane doar pustiul din jur, o masa de nisip ce se ridica si mai tare odata cu prabusirea sociala.

Banul nu aduce fericirea, dar poate distruge un caracter. Si daca tu nu crezi ca vei ajunge intr-o astfel de situatie…te inseli amarnic. Cei mai multi dintre noi ne schimbam cand punem mana pe “ceva mai mult” . Unii spun: “Eu nici daca as castiga 1 milion de $,tot nu m-as schimba si nu as uita de unde am plecat”. Cea mai mare aberatie… deoarece oricine uita de unde a inceput.Vei simti puterea care o detii si iti vei pierde bunul sens pe care il aveai odata…te vei schimba tu, de unul singur.

DC toata lumea alearga dupa avere? Banii nu au valoare. Oamenii au valoare. Anii trec si n-ai sa iei nimik cu tine pe lumea cealalta. Si,… e trist. Lupti toata viata pentru ceva…FALS. Viatza de zi cu zi, grijile, frica ne cuprind. Dorim sa progresam si luptam pentru a ne atinge idealul. Ne uitam cu teama catre viitor si uitam prezentul. Ne pierdem sanatatea ca sa facem bani, iar apoi cheltuim pentru a ne reface sanatatea… traim cu speranta de a crede ca nu am muri niciodata si apoi murim ca si cum nu am fi trait. Banii nu aduc fericirea, dar o intretin, intr-o societate in care cu ajutorul unor hartii poti sa iti cumperi, o casa, o masina …si aproape, o viata (falsa sau nu…depinde de perspectiva).

Fiind perioada sarbatorilor, intr-o dupa-masa de plictis am deshis televizorul. L-am pornit si seara. “Un barbat si-a dat foc, pentru ca nu a mai putut plati facture la intretinere in valoare de 1000 Ron”…”D-na. X, mama a doi copii a fost data afara din propria casa pentru ca nu a platit chiria de cateva luni”… “Un bebelus de o saptamana a fost gasit in pubela de gunoi de catre un cetatean”…Acestea sunt doar cateva din realitatile Romaniei. Cuvantul “plata” a reusit sa schimbe destine, sa puna finish unor existente. Nu cred in bani, dar cred in ajutorul lor pentru a avea o viata. Oamenii, prin insasi natura lor sunt niste fiinte mult prea slabe, se prabusesc foarte usor din motive stupide. Suntem atat de firavi… incat lasam ca “banul” sa ne controleze. Sau poate doar…ne place sa fim controlati? This is beyond my control…

Insa, sa nu generalizam, pentru a nu lasa deoaparte cei 0,001% din oamenii ok, ce au luptat din rasputeri pentru o viata mai buna si au reusit, treptat, prin munca asiduua sa isi creeze si ridice “un mic castel”. Sunt doua categorii de oameni: persoanele care au facut bani si nu au studii de nici o culoare si persoanele care au facut bani si au studii.( Sa nu va ganditi la cei ce au facut studii, au facut si banii legal,dar nu vreau sa reliefez modul in care au fost facuti banii ci cuantumul de educatie al persoanei in cauza). Aceasta ultima categorie, trebuie intr-adevar respectata si nu lor nu li se vor aplica considerentele mai sus mentionate.

Ps: Oameni buni, sa nu aspirati niciodata la o avere imensa… Important este sa ai o viata stabila financiar (ce sa iti permita sa traiesti asa cum vrei, fara lipsuri de nici un fel si atat), alaturi de persoanele iubite (aici intra familie, prieteni apropiati…si ce mai vine pe parcurs).

avem timp...

2008-12-29T15:09:00.000-08:00

In urma cu vreo juma' de an am primit pe mess un document word, de la o prieten foarte drag mie, pe atunci. Probabil si el l-a primit de la altcineva sau le-a gasit pur si simplu navigand pe web. Mai tarziu, curioasa fiind...am aflat ca ii apartin lui O.Paler. Sunt doar cuvinte ... dar pentru cei ce vor sa le vada semnificatia, o vor gasi-o printre aceste randuri...

Avem timp....Avem timp pentru toate.....

Sa dormim, sa alergam, sa privim in dreapta si-n stanga, sa gresim, sa regretam c-am gresit… si sa gresim din nou. Avem timp sa citim, sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris....

.....si sa scriem din nou. Avem timp sa facem proiecte, si sa nu le respectam, sa ne facem iluzii, si sa rascolim mai tarziu prin cenusa lor.Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele, sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine.Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate....Insa nu ne gasim timp pentru putina tandrete. Am invatat unele lucruri in viata ...

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana usor de iubit, restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie de ceva, altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi increderea cuiva si ca poti sa o pierzi in doar cateva secunde.Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata, ci PE CINE ai in viata ta. Am invatat ca farmecul ti-e de folos si te ajuta sa te descurci cca 15 minute, dupa aceea insa…, ar fi bine sa stii ceva.Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii sa faca mai bine, ci cu ceea ce poti tu sa faci.Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru ai ajuta sa-si rezolve problema.

Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, pentru ca s-ar putea sa fie ultima oara cand ii mai vezi.Am invatat ca poti continua inca mult timp, dupa ce ai spus ca nu mai poti.Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, si cum trebuie, indiferent de consecinte.Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate.Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, te va rani din cand in cand, iar tu, va trebuii sa-l ierti pentru asta.Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca TU esti singurul responsabil pentru ceea ce devii.Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc, si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung maid eparte in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, daca te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l ajuta.Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti.Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult i-ti sunt luati prea repede ...Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil si a nu rani oamenii, dar sa-ti sustii totusi parerile.Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit....

si atat

just...

2008-12-29T14:15:00.000-08:00

"oamenii sun mult prea rai si egoisti, incat nu merita tot ce li s-a oferit pe tava... o familie, prieteni, o casa... o viata"

Ai vrea sa incetezi a exista pentru o clipa. Pur si simplu sa dispari. Sa te pierzi in neantul zilei de maine. Sa nu mai fii. Sa simti ca plutesti ca si cum corpul nu mai e al tau. Durerea a disparut. Iar tu nu mai simti nimic, decat o profunda adiere de vant. In rest totul s-a dus, s-a evaporat, spulberat in mii si mii de bucatele.

De ce ne negam iubirea si fericirea? De ce nu o acceptam sub nici o forma in viata noastra? De ce riscam a pierde tot ce e mai frumos pe lume, doar de frica suferintei? Viata fara iubire nu e nimic. Trebuie sa simti, pentru a putea spune ca intr-adevar traiesti. Daca nu, nu ai trait deloc. Si…viata a trecut, iar tu nu ai fost decat un actor pe o scena de teatru, un simplu figurant, banal, mediocru, fara pic de talent. Atat. De ce ne refuzam dragoastea ? De ce nu o primim cu bratele deschise asemenea unei persoane de mult nevazute? Nu stiu sa raspund. Respingem cel mai pur sentiment, fara a sti insa ce pierdem. Iar odata pierdut, se sfarma, se rupe ceva, si nu mai ramane aproape nimic. Din ramasite, nu poti cladi o noua cladire. Trebuie creat ceva din temelii, pe o fundatie mult mai puternica, ceva mult mai frumos si maret, care sa depaseasca originalul in grandoare.

Unde esti Fat-Frumos?

2008-12-26T18:12:00.000-08:00

A mai trecut un an. Parca doar ieri am fost doar un copil ….

Oamenii sunt niste fiinte atat de firave. Atat de micute si sensibile. Suntem marunti, iar noi in nemetnicia noastra nu ne dam seama de asta. Ne nastem, crestem, ni se pare ca ne maturizam si traim o viata. A noastra. La sfarsit murim. Acesta e ciclul obisnuit, desi uneori ne abatem de la acesta in incercarea noastra de a fi mai mari, mai grandiosi . Pana la urma totul e doar o iluzie. Vrem ca pe pamant sa gasim “drumul catre cer”. Si sarim, sus de tot. Si mai sus. Simtim deoadata ca plutim si incepem sa zburam. Desi dureaza doar cateva clipe, am simtit ca existam si ca nu traim in van.

…e iar dimineatza, trezirea. A fost doar un vis. Visele sunt frumoase, dar pana la urma sunt doar vise, iar aceastea apar doar seara.” Lor” nu le pasa daca ai bani sau nu, daca esti frumos sau urat, daca ai casa sau masina, daca esti blond sau brunet, gras au slab…. Conteaza sufletul. Un suflet curat prinde aripi… aripi ce te urca pana la ceruri si te fac fericit. Pentru ca fericirea chiar exista, dar reusim sa o simtim numai noi insine, prin credinta noastra. Un zambet de pe fata unui copilash, prima ninsoare de Craciun, luminitele din parcuri sau ochii plini de caldura ai persoanei iubite. Daca vei reusi sa te bucuri doar de aceste mici lucrusoare, vei reusi intr-adevar sa fii fericit.

“A fost odata ca niciodata, pe un meleag foarte indepartat, peste mari si tari, un regat fermecat. Intr-o vreme de mult apusa, domnea peste una din cele mai mari imparatii dinspre soare-rasare, un mare Imparat. Imparatia acestuia se intindea pana dincolo de vazul ochilor, si osti numeroase ii pazeau granitele imense. Acest sultan avea un fiu, un fecior in floarea varstei, puternic cat 7 zmei, ce se numea Fat-Frumos”///.

Fat – Frumos.... Am crezut ca intr`o noapte vei veni iar in casa mea si atunci trebuia sa ies sa te imbratisez. Vroiam sa`ti revad ochii albastri ca doua lacrimi si calul alb pe care mi-ai promis ca`l voi calari candva. Nu ai mai venit. M-ai parasit. Ai plecat. Si noi....am ramas singuri... aproape ca te-am uitat. Unii nu au timp sa isi aduca aminte, altii pur si simplu nu vreau. Ne pierdem cu gandul in viata de zi cu zi si uitam. Oamenii nu mai stiu sa fie curajosi, puternici si viteji. Se plang ca viata e o lupta grea, dar foarte rar auzi pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau pierdut. Nicaieri lumea nu mai vorbeste despre tine, Fat-Frumos. Am crescut si nu mai vrem sa credem in tine. Cica, ne-am maturizat si gandit diferit sau pur si simplu viata ne joaca o festa si am ramas la fel doar ca acum o negam cu tot sufletul?

Acum am uitat de tine, Fat-Frumos! Sunt prea putini cei ce mai foloseste cuvantul acesta. Din carti aproape ca ai disparut...iar altundeva sunt prea mici sansele sa te mai intalnesc. Ei, bine, afla ca sunt singura. Si tu nu esti aici... Ai plecat ca un las, Fat-Frumos Si nu ne`ai mai invatat nimic. Ai fi putut macar sa`mi spui....

Demult... ne-ai purtat pe aripi de vant, ne-ai fost alaturi ...pe potecile padurilor. Ai fost langa noi, oricand am avut nevoie. Ai fost acolo sa ne spui „Noapte buna”, iar noi te-am sustinut mereu in luptele cu zmeul cel rau si incercarile tale de a o salva pe „ea”. Ai plecat Fat-Frumos. Si nu ne`ai mai invatat nimic. Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam si sa ne vorbesti despre mandrie si prietenie Sa ne spui despre sacrificiu. Insa, aceste cuvante nu mai exista. Au disparut treptat, asemenea unui fulg ce se topeste in neantul unei noptii de iarna. Lumea s-a schimbat. Este alta. Generatii dupa generatii se scurge ceva din noi. Acele chestii micutze, pe care nu ne dam seama ca le pierdem: puritatea, credinta, iubirea, dorinta de a trai.

Dar acum... ne-am schimbat. Noi, oamenii ne-am trezit din vis. Am crescut mari. Si astfel, in fiecare seara mii de oamenii intra in casa. Deschid usa, isi arunca hainele pe scaun, se duc in camera, aprind compu’ si navigheaza pe web. Apoi, a doua zi, se duc in alta camera, aprind televizorul si raman parca impietriti in fata lui timp de cateva ore. Scot berea sau sucul din frigider, o beau si privesc in gol... si asteapta?!?

De ce m-ai lasat Fat-Frumos...Dc M-ai lasat???????

Fat-Frumos a disparut. Nici copilashii de cinci anisopri nu mai cred in el. Cuvantul „inocenta” nu mai exista. Se prefera in schimb jocurile pe calculator, in locul unei carti de colorat. Un play-station, in locul unui shotron afara cu prietenii de aceasi varsta. Tv-ul inaintea unei „bed-time–story”. What’s wrong here? WHAT’SSSSSS WRONG?????? Unde a disparut....totul? Unde s-a dus viata de altadata, cand cu totii credeam in ceva fantastic, ceva minunat...cand traiam pentru a afla ce va face Cenusereasa dupa ce ceasul loveste ora 12.00 sau ce se va intampla cu Alba ca Zapada dupa ce a mushcat din mar?...

De ce ne-ai lasat Fat-Frumos? Unde iti e Printesa si de ce nu mai lupti alaturi de noi sa o recuperezi? Unde e zmeul cel infricosat pe care il infruntai aprig? Mi’ai promis Fat-Frumos.... Am fi putut fi singuri. Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos. C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi. Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele. Si vom inconjura Pamantul si vom merge pana la luna si inapoi. M`am gandit ca o sa pot zbura Fat-Frumos si eram sigura ca voi calatori. Dar tu...m-ai lasat. Nu mi-ai spus niciodata ce inseamna binele si acum desi incerc sa imi dau seama,...nu imi prea iese. Era mult mai simplu pe vremea ta. Puteam zbura sus de tot si nimeni nu ne impiedica sa o facem.

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce? Trebuia sa ramai aici. Acum doare. M`ai lasat sa ratacesc singura...nestiind incotro s’o apuk. M-am lovit de crengi si m-am impiedicat. Am cazut dar m-am ridicat. Nu stiu drumul spre castel. Si acasa doare...

E trist sa vezi, cum zi de zi oamenii si-au pierdut speranta de a trai. Se ancoreaza atat de mult in problemele zilnice, incat uita sau nu mai vor sa isi aduca aminte cum e sa traiasca cu adevarat. Cum e sa simta... Cum e sa iubeasca... Fat-Frumos aproape ca a disparut din viata noastra si desi incercam sa dam vina pe el, nu facem decat sa constientizam cat de mare e greseala noastra. E un rau de neindreptat. Trebuie sa invatam din nou sa apreciem lucrurile” micutze” in splendoarea lor, sa trecem peste zidul atat de puternic in ultimul timp, ce a fost asezat intre noi si visurile noastre, sa vedem dincolo de aparente si sa incepem din nou a crede. Daca nu, sufletele noastre, din ce in ce mai gri pe zi ce trece, vor deveni treptat negre. Si asta nu inseamna decat ca am uitat sa traim. Carpe Diem ... O viata avem si aia asa cum e. Nu stim niciodata ce ne rezerva ziua de maine. Dar putem sa nu mai fim si atunci... nu mai putem face nimik, pentru ca timpu nostru s-a dus....

Ps: Acum e 4:10 am. O noua zi. Insa, ieri, dis-de-dimineatza, am ascultat Tudor Chirila “Scrisoare catre Fat- Frumos”…superba piesa si de fapt sursa mea de inspiratie pentru tot ce am scris. Sa o ascultati, e foarte nice. .. e de corazon…

Tu unde faci revelionul?

2008-12-21T02:07:00.000-08:00

Ooooooff, n-am nici cea mai mica idee. Mereu ma deprima intrebarea asta : "unde fac Revelionul ?". Asta pentru ca de Revelion, mi-as dori sa am alaturi toate persoanele dragi, toti oamenii pe care ii cunosc si a caror companie imi face placere, dar cum acest lucru nu este posibil...ajung sa ma intristrez.

Apropiindu-se finalul de an, pe gurile fiecaruia dintre noi se afla marele subiect de actualitate: REVELIONUL. Zilele acestea, ca tot romanul sunt pusa si eu in situatia de a decide unde imi voi petrece aceasta noapte. Un an nou, un nou inceput and so on...same old, same old. La prima vedere ai putea crede nu este foarte greu sa iti gasesti un loc unde sa iti petreci aceasta seara....
.....Insa lucrurile nu stau tocmai asa. Până anul trecut, dacă te prindea noiembrie fără ceva rezervat, cam erai condamnat să-ţi faci Revelionul cu Băsescu (la artificii), cu Stela Popescu şi Arşinel (la televizor) sau în cel mai bun caz cu părinţii (pe cârnaţii şi ţuica lor). Cu greu te mai apropiai de vreo ofertă – mai întâi, pentru că nu prea mai erau; apoi, că pe alea care mai erau dădeai cât pe o ieşire în spaţiul cosmic.

In ultimii ani lucrurile au stat cu totul diferit. Au mai ramas mai putin de 2 saptamani pana la Rev si ofertele sunt extrem de numeroase. Tot mai multi romani aleg sa petreaca Revelionul la munte sau in strainatate. Astfel, una din cele mai frecvente cautari pe internet a devenit “Oferte Revelion 2009″. Daca vei da un search pe Google, cu aproape doua saptamani inainte de eveniment vei gasi doar oferte exclusiviste la un pret putin piperat, de cel putin 600 Euro. De ce sa mergi in „X: numai vara? Fii diferit si petrece Revelionul 2009 in „Y”! Astfel, rasar pe web oferte diverse si cat mai atractive: 7 zile in Dubai de la 1200 Euro, Revelion in Thailanda dela 2100 Euro pentru un paradis afrodisiac, 10 zile in Egipt - 1000 Euro and so on. Ofertele agentiilor de turism sunt fascinante. Concurenta este mare. Poti gasi oferte ce te imbie sa iti petreci revelionul pe Valea Prahovei sau in statiuni de lux din Austria. In functie de grosimea portofelului din buzunar,insa aproape dublu, fata de anul anteriror. Bugetul unul student ca mine fiid relativ mic, am sa zic totusi ”pas”... in speranta ca voi gasi totusi ceva mai bun.

Eu ma numar printre cei pentru care Revelionul nu reprezinta o mare sarbatoare, ci o zi aproape obisnuita...aproape obsnuita, in sensul ca prefer sa o petrec alaturi de persoanele dragi si nu aruncand milioane pe geam pentru doar cateva zile. De aceea, pana acum n-am petrecut noaptea de Rev in afara Oradiei, ci am preferat compania rudelor sau prietenilor. Am exclus din start excursiile pentru ca mi se par bani niste bani aruncati. Prefer sa ies din oras/tara in ianuarie/februarie la cel mult jumatate de pret.Revelionul asta reprezinta de fapt doar cateva ore, inainte si dupa miezul noptii, atat. Prea multa tevatura pt nimic.

TU CE FACI DE REVELION?Întrebarea asta este deja a început să devină un fel de stres pentru mine. Cu toată lumea cu care mă întâlnesc mă întreabă unde fac revelionul? Pot să zic că am cateva invitatii, dar încă nu m-am decis şi probabil voi alege locaţia pe ultima sută de metrii ca de obicei, pentru că nu îmi place să îmi fac planurile că ţiganul la mal...

Cum a inceput campania Revelion 2009? In mod normal, ca tot romanu’ cautam ceva din timp. Insa, ceea ce nu stiam este ca ofertele sunt date inca din timpul verii si ce ramane, de fapt ce mai ramane ... sa spunem ca sunt oferte putine si extra-deosebite din punct de vedere financiar.
Insa intre prieteni, de obicei parerile sunt impartite. Dupa lupte seculare ce au durat cateva saptamani osicland in a inchiria o cabana la munte, o sala de petreceri in oras, o seara la restaurant sau pe strazi- homelessi-alaturi de toti ramasi nehotarati ... Inca nu am finalizat nimic. Un lucru stiu sigur. Confortul si fitele gen meniu de restaurant cu cordon bleu si orchestra cantand Valsul Lebedelor nu isi au locul. Credeti-ma, o cana de vin fiert si un gratar in jurul focului alaturi de prieteni valoreaza mai mult decat Revelionul petrecut in cel mai fitos local din oras.

Sfaturi de Revelion
1. Primul pas pe care trebuie sa il faci atunci cand te gandesti cum vrei sa petreci revelion 2009 este sa iti alegi persoanele alaturi de care vrei sa fi la pragul dintre ani, de revelion.
2.Al doilea pas pe care trebuie sa il faci este alegerea unei oferte revelion 2009 intr-o locatie pe placul tuturor celor cu care ati ales sa va petreceti acest revelion.. Iata cateva ponturi: masa trebuie sa fie cat mai bogata, bautura din plin si trebuie sa ai bani in buzunar pentru a avea un an in care sa nu iti lipseasca bani.
3.Nu uita sa iti pui o dorinta, care se va implinii cu siguranta.

Mai sunt cateva saptamani pana la... evenimentul anului: Revelion 2009! Cum sunt sigur ca inca nu ati apucat sa rezervati ceva, haideti sa incercam un exercitiu, un fel de joc de... societate. Cine are cea mai buna oferta? Cine vine cu cea mai exotica destinatie sau un party mishto? Cine are vreun pont "Revelion 2009" ?

Una dintre cele mai interesante intrebari de la sfarsitul acestui an, cel putin pentru mine este: “Unde faci revelionul?”. Totodata este si intrebarea la care eu personal nu am un raspuns. Pana pe data de 31 decembrie mai am timp sa ma gandesc.

Pentru cei ce inca nu au optiuni pentru Rev, va prezint cateva variante standard:
1.sa mergi cu prieteni la munte. Prin “prieteni” se intelege un grup de cupluri. Deci daca nu ai prieten(a) nu se merita. Altfel risti ca pe la ora 1-2 dimineata sa ramai singur deoarece restul se retrag in camere. Poate ai norocul sa fie vreo 2 prieteni (in cazul baietilor) care trag bine de pahar si cu care sa stai pana dimineata la povesti. Dar se merita sa te risti?! Cred ca da, macar pentru gratarul ala plin de mici. De fapt nu. atunci este 1 mai, am gresit.

2.sa mergi intr-un club / bar, cu prietenii. In acest caz poti sa ai sau nu prieten(a), dar riscul de a fi singur si a ramane singur in noaptea de revelion este mare. Nu este obligatoriu sa ai prieten(a) sau sa te combini cu cineva in noaptea de revelion, dar am observat ca asa da bine (daca vrei sa iti mearga bine la anu’!!!). Oricum daca optezi pentru aceasta varianta, in viitor o sa iti aduci aminte de revelion ca de o noapte in care ai iesit in club, doar ca sa baut sampanie si s-a mancat ceva aperitive (in cazul in care prinzi ceva).

3.La un restaurant cu prietenii apropriati sau chiar cu familia. Trist, dar adevarat. In acest caz este imperios necesar sa ai prieten(a) altfel te vei plictisi enorm sau intr-un caz mai fericit te vei simti ca la o nunta sau botez. Si in cazul in care mergi in cuplu trebuie sa fie mai multe cupluri cu care te cunosti altfel plictiseala o sa fie in cuplu. Recomand sa mergi la restaurant la o varsta mai inaintata, dupa 45 de ani.

4.La o petrecerea acasa la un cunoscut. Acele petreceri standard care se fac la bloc, intr-un apartament, sau la curte la cineva. Fiind frig cu siguranta se va intampla intr-un apartament, daca mai esti si ghinionist si nu vezi locatia mai inainte te vei trezi intr-o garsoniera. Oricum, acest gen de revelion este recomandat adolescentilor si celor care nu prea au petrecut pana acum la revelioane. Revelionul va fi standard si dupa multi ani nu vei mai sti ca revelionul din 2007 a fost facut la Vasilica si cel din 2009 la Georgica.

5.Sa mergi in centru la un concert si sa vezi artificiile. Esti o persoana care nu a avut timp sa isi faca planuri, te-au lasat balta toti prietenii si nu mai ai cu cine sa faci revelionul, esti o persoana antisociala, esti o persoana care doreste sa stea in frig si sa bea sampanie dintr-un pahar de plasticla gramada cu multi necunoscuti si sa asculti muzica live? Este exact ce iti trebuie. Bonus vei avaea parte si de artificii in primul rand.

6.Acasa, la o masa festiva cu familia sau rudele, dupa caz, ori cu socrii (depinde cat de ghinionist(a) esti). poti avea clipe minunate in acest context. Daca esti cu propria familie si cu rude, iti vei auzi povesti de cand erai mic(a) si iti curgeau mucii pe bluza, cand te-ai pierdut si te-au gasit parintii pe plaja sau pe la munte, vei asculta muzica populara sau veche, vei vedea programele tv de revelion. Vei auzi povestile din tineretile rudelor si familiei. Nu trebuie sa le ti minte deoarece mai vine o nunta sau alt revelion in care vei reauzi aceleasi povesti. Vei manca bine, ca la o nunta, cu felurile de mancare aduse pe rand si cu multe indemneuri de genul ” Mai mananca, ca vad ca nu te-ai atins de mancare”, “Sa iti mai pun, vad ca iti place”, “mananca ca acum e revelionul si e pacat de mancarea facuta”, “Hai sa iti mai pun in pahar ca vad ca iti este sete”.

7.La televizor cu cozonac si o bere, singur sau cu un(o) partener(a). Noroc ca sunt o gramada de programe si ai de unde alege tampenii sa le vezi. Cu siguranta vei adormi cu televizorul aprins la un film. Nu e nimic, nu dispera, mai sunt atatea revelioane de care poti sa profiti. Cred ca te-ai plictisi de atatea revelioane reusite. trebuie sa mai fie si unul mai banal pentru ca urmatorul sa fie cel mai reusit.

8.La munca. Sa privim lucrurile pozitiv. Faci revelionul cu persoane apropriate (colegii) dar si cu oameni care nu ii cunosti dar a doua zi ii vei uita. Esti platiti sa faci in acest mod revelionul si nu mai cheltui si bani pe taxa de revelion. Mai slab cu mancarea si bautura. Noroc cu pauza de masa.

9.Acasa, singur(a) dormind. Nu e nimic, mai sunt 52 de weekenduri in anul care vine si poti sa faci toate variantele de mai sus in orice weekend doresti tu. Important este ca vei intra in anul viitor odihnit(a).

Eu una nu stiu pe unde o sa apuc trecerea dintre ani. Important e sa fim sanatosi, restul va veni probabul de la sine.

Deci, sa merg la cumparaturi dupa rochita neagra pentru petrecere, sa imi pun o pereche de jeansi pntru un chef in orash sau sa imi iau pijamaua preferata pentru un somn linistitor? Difficult choice....

P.S: cu ocazia asta am facut si un SEO puternic pe cuvantul “Revelion”.

BANUL- pericol public ( Partea I)

2008-12-17T10:56:00.000-08:00

Dupa o zi foarte incarcata ( la munca, facultate, cumparaturi cu prietenii) ma asez si eu, "ca tot omul", in fata laptopului, imi pun castile pe urechi si dau muzica la maxim. In sfarsit, lumea e mea. Nu il mai aud nici pe frate’ meu care tipa, nici TV-ul care este dat mult prea tare sau zumzetul pompei din acvariul cu pesti. Dar lipseste ceva. A da, ciocolata mea amaruie si ceaiul de menta ( "draguta" combinatie hah? ). Imi dau castile jos si ma duc la bucatarie sa mi le iau. Ai mei citesc presa, iar la TV o voce imi atrage atentia: "Doar 8% din romani se declara foarte fericiti". Fericire? Romani? 8%? In timp ce imi fac ceaiul, o alta voce "Nu avem educatia fericirii. Romanul toata viata strange pentru copii. Romanul nu se gandeste nicio secunda la ziua de azi, intotdeauna la ziua de maine. De aceea nu este fericit. Am uitat sa traim clipa"
-Care este cea mai mare nefericire a ta? era intrebat un roman de reporterul respectiv;
-Ca nu am bani. Ce alta nefericire sa am?

Revenind... Traim intr-o societate falsa, prin insasi natura sa. Cei mai multi dintre noi, sunt de parere ca existenta noastra se invarte si depinde de acele hartii sau metale viu colorate. Am ajuns in mileniul snobismului si suntem obligati sa ne acceptam conditia formata.

Acum stau si ma gandesc ... unde o sa ajungem? De ce conteaza atat de mult suma de bani pe care o ai in buzunar si nu caracterul tau? De ce eu, care nu am 500 RON in fiecare zi in buzunar pot fi fericita? Fericirea se cumpara? Oare daca as avea aia 500RON in fiecare zi as zambi mult mai des? M-as bucura si mai mult de sarbatorile de iarna? As plange mai putin?Am invatat ca tot ce ai nevoie pentru a fi fericit e sa ii faci pe altii sa zambeasca. Nu conteaza daca asta o faci printr-un cadou de 5 sau 500 Ron, o veste buna sau o vizita la momentul oportun. Important este sa vina din suflet. Oamenii au renuntat la spiritul si inima lor, la bucuria de ai ajuta pe ceilalti, pentru a alege a se „ajuta” pe ei insasi. Au ales sa minta, sa ceara, fara a da nimik in schimb. Au fost invatati, mai bine spus, sa primeasca totul pe tava, de-a gata.

Dar totusi, pentru a fi fericit si roman in acelasi timp trebuie sa ai MULTI BANI. Asa ganditi toti, chiar si tu, care citesti randurile astea si negi ca vrei multi bani si ca te simti nefericit daca nu ii ai. Negi, dar in adancul sufletului tau stii ca e asa. Eu cred ca pentru a fi fericit, trebuie doar sa iti mentii acel suflet de COPIL. Sa sti sa te bucuri de fiecare clipa, de fiecare fulg de nea ce cade iarna, de fiecare colinda auzita pe strazi, de fiecare luminita din parcuri, si de care zambet pe care il vezi pe fata celuilalt.

Tot ce suntem azi, saracia noastra si nefericirea noastra o punem in spatele statului sau a celor care au mai mult decat noi. Dar raspunsul este gresit. Nu este nimeni de vina pentru saracia asta. Am ajuns aici din cauza lacomiei noastre, din cauza nemultumirii, pentru ca nu ne conformam cu ce avem si dorim intotdeauna mai mult. Cand o sa dorim mai mult zambet? Cand o sa dorim mai multa iubire? Cand o sa dorim mai mult soare? Cand o sa dorim mai multa cultura? Cand nu o sa dorim mai multi bani?Mai conteaza daca inseli, minti si iti incalci propriile principii? Mai conteaza daca renunti la tine insuti sau distrugi o prietenie?

Nu o sa schimb mare lucru prin post-ul asta, dar oameni buni, va dau un sfat, un sfat venit dintr-o minte puerila, dintr-un suflet de copil: INDIFERENT DACA AI 20, 40 SAU 70 ANI OPRESTE-TE O CLIPA SI AMINTESTE-TI DE ANII COPILARIEI, DE LUCRURILE CARE ATUNCI TE FACEAU SA ZAMBESTI. OPRESTE-TE O CLIPA SI DA-TE IN LEAGAN, JOACA-TE CU CATELUL, COLOREAZA O CARTE SAU DA TV-UL PE UN POST DE DESENE ANIMATE. FII COPIL SI NU UITA SA VISEZI. ZAMBESTE, CACI NU VEI FI TAXAT CU 0,1 Euro/ZAMBET. NU LASA COPILUL DIN TINE SA MOARA. EVADEAZA DIN LUMEA TA SI VINO IN LUMEA MEA. TOATE ASTEA NU COSTA NIMIC.

Fii copil, fii fericit, indiferent daca ai 1RON sau 100RON in buzunar. Sunt doar banii, avand functia principala de circulatie. In fond, banii, asa cum vin se si duc, insa amintirile frumoase raman pentru totdeauna si te vor face sa zambesti de fiecare data cand te intorci, pentru o clipa macar, in trecut.

Banii nu aduc fericirea, nu formeaza o persoana, dar pot distruge un caracter.

Ps: Aviz cititorilor: Nu uitati sa va bucurati de viata, cu sau fara bani.

ce am invatat azi

2008-12-16T13:59:00.000-08:00

Noi oamenii, suntem pe tot parcursul vietii, intr-un proces de perpetua educatie. De aceea, consider ca e un lucru firesc ca zi de zi sa invatam lucruri noi. La sfarsitul zilei, tragem linia si vedem cu ce ramanem.

Simonique a invatat astazi, in ordine aleatorie:

1. Majoritatea decide. Oamenii sunt falsi, ca urmare si noi suntem falsi;
2. Banii nu aduc fericirea, dar o intretin;
3. E bine sa inveti din greselile celorlalti, dar un "error" propriu, "mama-invataturii" .Odata ce te-ai ars, rareori mai pui degetul pe flacara;
4. Un caracter puternic nu se lasa influentat de puterea nimicitoare a "verzisorilor";
and finally...
5. Pentru unii , chiar tot ce zboara se mananca. Oare ce gust are?

to be or not to be...Oda la adresa femeii

2008-12-16T13:45:00.000-08:00

Oamenii prin simpla lor existenta sunt falsi. Cei mai multi neaga acest lucru, atat de evident, insa pana la urma ,adevaratul lor caracter iese la iveala. O fatza , doua, trei,… la 22 de ani, ce mai conteaza? Important e sa sti cum sa folosesti fiecare masca in contextul adecvat, astfel risti sa fii descoperit. Ceea ce ar fi tragic. Sa te lasi citit de catre cei din jurul tau in momentul cel mai nepotrivit, dupa ce ai muncit o viata intreaga sa te “imbraci” frumos in noua ta personalitate? Si mai grav e sa fii perceput drept fals pentru simplul fapt ca ai fost TU pentru prima data in viata…

Zi de zi incercam sa parem diferiti. Charmul, farmecul si “ niste frumosi ochi” pot sa ne duca departe. Probabil prin metode nu tocmai ortodoxe. Insa, merita sa renuntam la noi insine, doar pentru a deveni ceea ce isi doresc ceilalti? Nu mai exista originalitate. Toti suntem copii false, made “ one by another”…la indigo. Ce face unul, maine o vezi la celalalt. Barbatii sunt barbatii iar femeile in majoritatea lor, proaste. In fapt se zice ca: “ Dumnezeu a facut barbatul, iar apoi a facut o greseala”. Deci, masculi de pretutindeni, profitati de mandre dulci.

Majoritatea se intreaba daca exista cu adevarat o diferenta puternica care sa elimine orice asemanare intre cele doua sexe. Din pacate, discriminarea a existat si va exista intotdeauna. Niciodata barbatii nu vor fi egali cu femeile, fiindca, din pacate egalitatea exista numai in matematica. In rest, nu mai ramane decat sa privim in jur si sa gasim raspunsul. Chiar daca noi consideram lumea secolului 21 moderna si deschisa in gandire, traim intr-o societate masculina, subjugate de o conducere asemenea. Se pare totusi ca acele concepte de libertate si egalitate isi au limitele sale, una tinde catre plus infinit, cealalta catre minus infinit. Insa intra-devar e vorba de un singur infinit, fie el de semne contrare.
Problema egalitatii intre sexe a devenit un subiect oarecum desuet, care a ajuns sa faca parte din categoria temelor de discutii de genul "Coruptia saboteaza economiile statelor sub-dezvoltate", "S.U.A. guverneaza intreaga lumea" sau "Banii nu aduc fericirea"... si exemplele pot continua. Fiind dezbatuta atat de des in secolul trecut, in zilele noastre a ajuns sa fie doar o chestiune de principiu, despre care oamenii tind sa isi expuna propriile lor parereri bazate pe bunul simt, in conversatii particulare sau in dezbateri sociale. Cam acelasi lucru voi face si eu in cele ce urmeaza, din propria perspectiva, mai mult sau mai putin obiectiva.

Bineinteles, intre cele doua “specii” exista o multime de diferente, dar si asemanari. Pentru inceput, mi se pare de bun simt a sublinia diferentele ce separa barbatii de femei. Este mai mult decat evident faptul ca, in mod natural, femeile si barbatii au fost inzestrati cu caracteristici diferite. Mai mult, oamenii, in general, sunt inzestrati cu atribute diferite, de aceea se spune ca fiecare este unic in felul sau. O diferenta destul de impunatoare este aceea ca, in viata, barbatii considera ca drumul cel scurt este cel drept.Iar noi, femeile, suntem de parere ca drumul cel scurt este cel ocolit.

Pe de alta parte, exista totodata si barbati care le trateaza pe femei de pe acelasi nivel cu ei, insa si aici apar situatii nedorite, dar de data aceasta ori din lipsa educatiei si a manierelor, ori din prezenta unor principii de genul : "Daca tot suntem egali si ne spalam rufele separat, atunci sa nu mai ai pretentia ca eu sa iti deschid usa sau sa iti tin scaunul la restaurant!" Bineinteles ca si in acest caz apare o situatie denaturata si anormala. In primul caz, cel al femeii care are cariera, dar traieste si dupa modelul "femeia trebuie sa faca ce fac femeile, iar barbatul trebuie sa fie barbat", femeia sufera din cauza faptului ca i se cer prea multe, iar in al doilea caz sufera pentru faptul ca nu mai este tratata ca o femeie.

Bine ar fi sa se inteleaga corect ideea pe care au dezbatut-o indelung miscarile feministe. Este clar faptul ca femeile si barbatii sunt inegali prin natura lor, insa in ceea ce priveste sansele in viata, ar trebui sa aiba drepturi egale. Din pacate, aceasta idee este prost interpretata chiar si de oameni care nu ar trebui sa o inteleaga gresit. Prin urmare, femeile sunt supuse ori sa traiasca in cosmarul determinat de caracteristicile lor biologice, care le plaseaza pe pozitii inegale fata de barbati, ori sunt condamnate sa suporte atitudinea lipsita de consideratie provenita de pe urma propriei lor lupte...
Unii masculi feroce sustin sus si tare:”Ati vrut egalitate si ati obtinut-o pe anumite planuri. E mai bine asa? Unii barbati prefera un robot de bucatarie in locul unei femei plangacioase si care-i prea implicata in propria-i cariera pentru a-i da putina atentie”.

Dar, din fericire pentru noi, voi, barbatii nu puteti trai fara femei. In schimb, sunteti cat se poate de usor de inlocuit. Pentru cei care cred ca generalizez, nu o fac. Chiar daca vorbesc la modul general, chiar daca dau cateva exemple mai mult sau mai putin concrete, nu generalizez.
Barbatii sunt atrasi de senzualitate, feminitate, frumusete, inteligenta etc. (sau cu “/” intre) Au nevoie sa fie iubiti , mangaiati si sprijinti si ingrijiti. Dar, prototipul feminin din secoulul 21 e altul. Femeia anului 2009 nu mai e senzuala si firava, ci a devenit femeia-barbat. O femeie capabila de tot si de toate. Femeia vrea egalitate. Vrea putere. Vrea libertatea.

De aceea mastile sunt utile in momente de “dificultate emotionala”. E mai buna o masca decat cruntul adevar? Ramane o necunoscuta... In definitiv, suntem ceea ce am creat.

Care ar fi morala: Aveti grija ce semanati, pentru ca veti ajungeti sa culegeti….o mica furtuna. And guys… be careful, uneori sunteti trasi pe sfoara, asa “ pe ochi frumosi” si o partida de sex. Nu tot ce zboara se mananca.

Un nou inceput, un nou sfarsit. Guvernul in plic a fost refuzat.

2008-12-15T13:45:00.001-08:00

Se pare ca incercarea lui Base de a de a se impaca cu Parlamentul a esuat. Theodor Stolojan refuza sa intre la conducere. Dupa ce acum patru ani Theo s-a vazut nevoit sa se retraga din cursa prezidentiala, pe principiul 'ridica-te tu ca sa ma asez eu' . Era greu de crezut ca se va mai repeta inca o data situatia in care cel mai iubit dintre prim-minstri sa renunte la ceea ce era a lui.

In fapt, depunerea mandatului lui Theodor Stolojan, se rezuma la ...un plic. Un plic primit de acesta de la presedintele Traian Basescu. Un plic care contine nici mai mult nici mai putin decat guvernul care urma sa-l conduca premierul desemnat. Cu alte cuvinte, a primit guvernul la plic fara sa aiba posibilitatea sa-si desemneze nici macar un singur ministru. Ba mai mult, guvernul la plic pe care l-a primit de la presedintele Traian Basescu continea inclusiv ocupantii functiilor de secretari de stat, subsecretari de stat s.a.m.d, stabiliti deja atat pentru PD-L, cat si pentru PSD.

De ce a fugit Stolo, ramane totusi un mister. „S-a speriat...e bătrân şi obosit. Oricum, nu ar fi rezistat....”Refuzul compromisului privins sistemul nou creat sau pur si simplu mandria...oricare ar fi fost cauzele, un lucru e cert. Romania mai are cateva etape de parcurs catre o democratie in adevaratul sens al cuvantului.

Concluzii: Romania, de fapt politica romana e in cadere inevitabila. Devine un brand misto. Romania in cadere libera cu slabe sanse de ridicare in urmatorii patru ani. Insa, ca adevarati crestini, speram totusi la o minune. Poate cel de sus va fi mai darnic anul acesta si ii va oferi noului premier inteleciunea dorita, atat de el , cat si de noi.

O pierdere pentru Romania … un castig pentru Emil Boc, noul prim-ministru.

Morala: Copii nu are rost sa votati. E cam ERROR.

citate de corazon

2008-12-15T13:20:00.000-08:00

Sunt persoane care ne vorbesc si pe care nici macar nu le ascultam... Sunt persoane care ne ranesc, dar nu lasa nici o urma... Dar exista si persoane care apar pur si simplu in viata noastra si ne marcheaza pentru totdeauna. -Cecilia Meireles-
Daca vrei sa fii foarte sigur ca nimic nu o sa-ti loveasca inima, atunci nu o darui niciodata, nici macar unui animal.Inconjoar-o cu grija cu hobby-uri si mici placeri, evita orice complicatie, incui-o in siguranta in scrinul egoismului tau.Dar in acest scrin - sigur, intunecat, neclintit, fara aer - ea se schimba.Nu se frange, devine imposbil de frant, de nepatruns, imposibil de salvat. -C.S. Lewis
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand...Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. – O. Paler
Iubim de fapt ceea ce ne lipseste. – O. Paler
Stiind ca vom muri, sa gasim aici un argument pentru a iubi si mai mult viata. – O. Paler
Nu exista pustiu; ci doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim. – O. Paler
Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.- O. Paler
A muri inseamna a te muta intr-o stea- O. Paler
Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...- just me

o seara plapanda de decembrie

2008-12-15T13:16:00.001-08:00

E o seara plapanda de decembrie. Nimic mai mult. E unul din acele moment cand ai vrea sa faci ceva, insa ceva iti spune: “ NU , MAI BINE STAI". Asa ca stau, in ciuda faptului ca mi-as dori sa ...E tarziu. Cetatenii dorm… probabi voi merge si eu la culcare…. e cea mai buna idée. Voi continua maine. Acum e prea tarziu.

Poimaine a fost maine….

Azi voi incepe printr-un citat pe care l-am gasit cautand ceva pe google, insa mi-a atras atentia in mod deosebit. Acesta suna cam asa: ”privim mereu catre trecut , doar pentru a ne aduce aminte cat de plapanda e viata, si invatam sa apreciem ce am realizat in prezent”. Asta cam asa e. Si noi toti ar trebui sa fim constienti de acest fapt. Avem bucuria ca traim, inconjurati de familie si prieteni. Intr-adevar suferim, dar suferim inconjurati de alte persoane ce ne vor doar binele. NOI, traim prin ei si cu ei. Datorita lor supravietuim. Insa, oare de ce nu stim sa apreciem asta? Zi de zi, privim in urma, crezand ca odata, candva, a fost mai bine. Din pacate nu e asa nu e asa. Totdeauna am avut probleme. Grave sau nu, mereu am fost activati de aceste mici inaderente, nepotriviri, ce au distrus practic o viziune aproape perfecta. Toti stim, insa ca perfectiunea nu exista, asa ca de ce sa tindem catre ea? Pentru a fi intr-adevar fericiti trebuie sa stim sa apreciem acele gesturi, fapte, ce ne intregesc existenta. Sa stim, pur si simplu sa ne bucuram de acele lucruri marunte peste care trecem day by day. Sa ne valorificam viata cu tot ce ne ofera…TOT, ati inteles?… TOT. Neplaceri, probleme, necazuri, bucurii sau nebunii. Traim ...si pana la urma asta e tot ce conteaza. Traim ..., alaturi e cei dragi noua. Si stim ca oricat ar fi de greu, acestia ne vor sari mereu in ajutor si vor fi acolo strigandu’ne FII TARE VIATA MERGE MAI DEPARTE .

Am iubit, am suferit si acum traiesc. Esecurile ne fac mai tari. O deziluzie ne intareste, o iubire neimpartasita ne ambitioneaza. Speram, uitam ….

La revedere trecut….
…..bine ai venit viitor.

Haide intra, ceaiul e gata….
Ps: e viziuna mea de azi 15 decembrie … maine probabil va fi alta.

Sinucigasul...(1)

2008-12-15T13:14:00.000-08:00

Stia ca va sari. Fusese prea mult, mult prea mult. Se gandea ca umilinta il impinge spre moarte. Mandria lui imensa nu il lasa sa traiasca...sau cel putin asta credea... Insa, nu era asta de fapt. Acolo jos, printe masini, in incercarea disperata de a-si striga iubirea realiza un lucru inspaimantator. Cauta in oameni ceea ce de fapt lipsea din el. El era gol, parasit, abandonat de sine si de toti. Pumnii barbatului in trening ieftin si geaca de piele lovisera un om gol. Pentru ce sa convingi un oras intreg ca salvarea e in Iubire? Pentru ca te indoiesti de asta, tu, inainte de oricine si a-i face pe altii sa creada te-ar ajuta si pe tine. Coborase in strada mai speriat si mai nesigur ca niciodata. Iar acum cand urca inapoi... totul se schimbase.

Exista intr-adevar acel sentiment suprem ce ne cuprinde intreaga fiinta? Suntem atat de mici in lumea asta enorma, incat nu lasam, sau mai bine spus refuzam sa fim fericiti. Ne adancim, ne cufundam in preocuparile de zi de zi fara a vedea ce se intampla in jurul nostru. Ne trezim dimineata la 7.00, dupa o noapte nedormita, petrecuta de fapt in discutii interminabile pe asa zisul „chat” sau „messenger”si crunti de oboseala deschidem ochii. Deschidem un ochi, pe urma celalalt, ne ridicam in picioare, dam o fuga pana la baie, bem o cafea si gata de munca. 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, zi de zi...the same.

Stia ca va sari, a fost totul mult prea crunt pentru ca sufletul sa suporte.

Parea o paiata in delir ale carei maini mai lungi decat ale unui om obisnuit desenau prin aer traiectorii ciudate. Parca toata energia sunetelor care nu se mai puteau forma pe corzile lui intepenite de durere si lacrimi se transferase in mainile care tremurau spasmotic. Incepu sa-si piarda echilibrul si se lovea de masinile care inaintau incet. Impasibili soferii il treceau cu vederea.Nu mai parea constient de sine iar spectcolul pe care il oferea era vrednic de mila cui ar fi avut rabdare sa observe.Gura i se stramba in articulari mute iar ochii fixau oblic niste puncte care il faceau sa para ca priveste in gol. Devenise o mazeta cu maini isterice, privire tampa si echilibru precar. Toata fiinta lui respira incertitudine si dezechilibru. Broboane de sudoare i se ivisera intre santurile fruntii incruntate.

E ora pranzului, luam pauza de masa. Incercam a ne relaxa sau cel putin a crea iluzia unei ore de relaxare in mijlocul rutinei obisnuite. Dupa 50 de minute, lumea se ridica mult mai extenuata decat la inceput. Pauza era gata si noi ne reluam activitatea . La 4.30 parasim biroul. Ne strangem hartiile, aranjam dosarele pentru a doua zi. Luam haina si inaintam catre usa, o deschidem si privim direct inainte. Pe strada vezi fete sterse, mult prea sterse pentru a trezi in ele vreun sentiment. Suntem mult prea tristi pentru a ne putea bucura de viata. Traim si atat. Adevaratele sentimente au disparut demult. S-au sters asemenea cum apa de ploaie atinge lin trotuarele din fata blocului. Si atunci, de ce sa traim?

In vremea asta sufletul fierbea in preaplinul dorintei de a dezvalui oamenilor revelatia iubirii. Corpul nu il mai ajuta insa. I se parea nedreapta neputinta asta de a-si varsa sufletul si vorbele pe strazi.I se parea nedreapta si o lua ca pe o sicana a destinului. Cu toate astea nu abdica de la ideea de a spune lumii iubire si incepu sa caute alte mijloace de expresie. Tot ce-i venea insa la indemana in dansul grotesc printre masini erau gesturi vecine cu o mima de prost gust ca aceea a copiilor care tocmai au aflat despre joc iar primele lor incercari sunt si cele mai rudimentare.Desena cu mainile balabanite nesfarsite inimi pe care le unea cu gesturi ridicole sau le sfasia pentru a le reuni din nou.Apoi, brusc, se imbratisa strans si privea spre cer dand ochii peste cap si clatinandu-si trupul cand spre stanga cand spre dreapta. Ceva ii lipsea. Era acel ceva pe care toti dorim sa il avem langa noi... vroia sa iubeasca, sa simta din tot sufletul, vroia sa IUBEASCA. Ciudat lucru pentru societatea in care traim...

Nu apuca sa observe cum un barbat solid a carui masina tocmai fusese atinsa in jocul necontrolat al gesturilor coboara sprinten si hotarat. Pumnii venira scurt si bine plasati ca doua ciocane ritmice.Barbatul parea un profesionist obisnuit cu actiunea.Cu o mana il apucase strans de gat pentru a-i domoli tremurul astfel incat pumnii sa nu-si rateze tinta.I se paru ca fata izbeste un zid nevazut si cazu moale pe caldaram.Barbatul scuipa scarbit peste trupul contorsionat si se urca in masina.Purta o geaca de piele neagra si pantaloni de trening ieftini, bleu-marin cu doua dungi albe.Sinucigasul se dezmetici mult mai tarziu privind cerul.Norii isi urmau cursul de la inceputul zilei.Zacea pe trotuar.Lumea trecea pe langa el fara implicare.Pana si lui i se parea normal sa nu fie bagat in seama.

Isi pipai fata.Cand ajunse la buze tresari dureros.Erau umflate.Tot atunci simti gustul sangelui prin papile.Ii amintea de copilarie.Inauntrul lui se facuse gol.Ca si cum toata iubirea care-l coplesise mai devreme si cu care voia sa contamineze intreaga lume, se scursese printr-o gaura nevazuta.In locul ei se instala confortabil un sentiment de rusine cu care simtea ca nu mai poate si nu mai vrea sa lupte.Rusine pentru spectacolul gratuit pe care il oferise in strada, rusine pentru revelatia penibila care il coplesise mai devreme, rusine la gandul ca cedase unor impulsuri scolaresti acolo sus pe marginea blocului, rusine pentru pumnii care il trezisera brusc la realitate. Dar realitatea e mult prea greu de trait si de aceea o realitate paralele e tot ceea ce ne alina suferinta pe care noi insine ne-am provocat-o, refuzand a crede si a iubi la momentul potrivit.Nu apuca sa-si puna problema ca revelatia iubirii era unica solutie si ca oamenii erau prea mici pentru a pune in practica teoria, la unison.Si nu realiza ca nici unul din argumentele in fata carora sufletul lui se umplea de rusine nu statea in picioare in fata resorturilor superbe care il coborasera in strada.Nu realiza decat ca trebuie sa se intoarca-n viteza acolo sus pe terasa.Viteza nu se exprima in frecventa pasilor sau iuteala gesturilor ci mai degraba intr-o luciditate alba, ca raza unui proiector cu lumina inteligenta.

Pe masura ce striga forta crestea in el mai puternica tot mai puternica dar nu era de ajuns.Sunetele erau prea slabe pentru a traversa intreaga distanta pana in strada. Ii lua mult timp pana cand realiza printre lacrimi ca nimeni nu il aude acolo jos. Era singur, mult prea singur pentru un suflet atat de mare, mult prea mare pentru ca acel trup sa il sustina....

Summer is gone, life is fun...

2008-10-23T05:04:00.000-07:00

This summer:

Gratuated two faculties;

lived in New York for a month;

visited Empire State Building;

travelled by subway;

made photos;

met lots of new and interesting people;

improved my English;

Learned new things;

returned home;

felt dissapointed;

hanged out with my girl friends;

walked Happy;

Spent days doing nothing;

Got half-drunk;

Took pictures;

Slept a lot and sometimes not;

Drew sketches;

Searched for stupid thing on the internet;

Enjoyed Sundays;

Fell in love;

Fell out of love;

Got angry at some people;

Changed some bits of my behaviour;

Met new people;

Cried a lot;

Fell into depression;

Got out of it;

had a surgery;

learn to walk again;

Laughed

Made plans;

postponed my Master degree abroad;

started my Master here;

Felt dissapointed;

Felt happy;

felt more pozitive then 4 months ago;

felt like me again...

And now a new beginning, a new way of life...

Simple cuvinte pe hartie

2008-09-25T02:32:00.000-07:00

“Baaaaaaaaiiiiiiiiiiiii fraaaieeeriiiiilooorrrrrr!!! Nuu inteleeeegeeetiiii ca e voorrrba de iubireeeeeee???!!!!Nu intelegetiii baaaaiii ca ne asteapta undeva dupa colttt???? E vorba de iubireee maaaa!!Nu intelegeti ca la toti ne e dat sa iuuubim??Absolut la toti? In mod egal maaa!!!Jumatatiilee noastreee ne asteaptaaa dar noi ne ratacim, orbecaim in intuneric maaaa!!!!” Tudor Chirila.

Asa sunau cateva din cuvintele lui Tudor Chirila, tanar actor, contemporan cu noi, insa de un talent exceptional si o sensiblitatea infricosetoare. Se pare ca mai nou cuvintele celorlalti ne ajuta sa observam ceea ce ochiul nu vede, dar sufletul simte. Cu totii dorim sa iubim si la randul nostru sa fim iubiti ,,Insa,... exista iubire?" Se poate oare ca toti sa cautam acel sentiment profund pentru a ne intregi fiinta. Se poate ca tuturor ne e dat sa iubim. Insa, de ce nu suntem constienti de asta? De ce, pe zi ce trece suntem mai disperati, mai infricosati, de tot ceea ce ne ofera viata. Si…ne ferim. Evitam cu orice prêt sa primim iubirea in sufletele noastre. Suntem atat de inecati in aglomeratia preocuparilor noastre de zi cu zi, devenim copii batrani, maturi, insa goi de continut, incat nu ne dam seama cum uneori viata trece… aglomeratia, traficul, fetzele disperate obosite, bestiile anesteziate sau fioroase din jurul tau, toate acestea sunt o realitate dura si trista daca ai ghinionul sa ramai prea mult in falsa piesa de teatru….

UNDE E IUBIREA in acest peisaj? Unde e speranta de a crede in acel sentiment ce te inalta … unde sunt fluturashi din stomac si emotiile de la prima intalnire. Parca totul devine din ce in ce mai anost, parca de indata ce pasim afara din casa, lasam totul pe usa scarii si incercam sa parem actorii perfecti, avand masca potrivita oricarei circumstante.

Oare toti purtam o masca sau sunt doar eu ?… Oare, chipurile cenusii ce le observ zi de zi pe strada sunt doar niste cortine pentru a ascunde o splendida piesa de teatru avandu-ne pe noi ca si actori principali. Care e sensul …acestui mister? De ce cand iesim afara pana la magazinul de pe colt sau pana in parc la plimbare cu catelul ne lovim de acelasi fetze triste, aceleiasi privire golite de semnificatii? Oare chiar asta e realitatea sau jucam o piesa de teatru la nesfarsit. Fiecare zi ce trece e un nou episod, poate o noua masca, una pentru fiecare situatie. E nevoie intr-adevar sa parem altceva decat suntem? De ce cautam sa fim doar niste marionate intr-o societate macinata de probleme ? De ce preferam sa parem niste papusi controlate de gura lumii? Chiar nu reusim sa vedem dincolo de aparente… sa reusim sa trecem de iluziile pe care societatea secolului 21 incearca sa le vanda cu orice prêt.

Incerc si vreau sa cred ca lumea nu e asa cum se arata; ca totusi viazta merita traita la maxim, merita pentru tot ceea ce refuzam sa luam in consideratie… Riscam insa sa avem ochii acoperiti si atunci cand viatza ne ofera ceea ce cautam si sa respingem orice forma de normalitate. Insa, nu sunt oarba. Incerc sa nu imi las sufletul, sperantele si iubirea pe care o simt in mine sa sa imi fie pervertite de lumea asta 'moarta'. Si, pentru asta nu sunt singura: sunt familia, prietenii mei, catelul, facultatea, desenele mele, un film bun si last but not least Muzica.

Multi dinte noi am uitat ce e aia iubire si care e scopul nostru adevarat. Pana la urma cel mai mult in viata conteaza iubirea… acea strangere de mana pe care nu o uiti, acea privire sincera ... Nu conteaza cine sunt, de unde vin, ce au facut atunci cand cele doua suflete perche se intalnesc. Conteaza doar atat… ca se iubesc. Insa nu de multe ori iluzia iubirii dispare; ne transformam din nou in acei actori celebri… si masca reapare cand se lasa Cortina. Vrem sa iubim, insa ceva nu ne lasa. Asa ca preferam sa ne acoperim sufletul, sa respingem orice forma de apropiere, crezand ca asa e mai bine. Ne continuam traseul bine stabilit de la inceput, legam bine masca si facem un pas inainte. Il facem si pe al doilea, chiar si pe al treilea. Si, simtim acel fals sentiment de siguranta, ca mergem pe firul desfasurarii actiunii asa cum ne-am dorit.Incepem sa credem ca lumea e a noastra. Uitam ceea ce odata simtisem. Lasam sa se asterne praful pe suflet….bagam toata mizeria sub mocheta .Si , poate uneori ne amintim ca avem ceva acolo si parca mai tragem cu ochiul . Atunci ceva se prabuseste. Masca dispare si suntem iarasi noi.Insa mizeria e de mult acolo si nimeni nu a strans dupa noi…iar acum e prea tarziu. Mai intoarcem o data privirea ,dupa care acoperim iarasi totul si masca reapare. E mai bine asa. Simtim dragostea insa o negam.

Ultima mana a fost jucata de mult timp. Acum e prea tarziu. E doar o incercare inutila de a potrivi sutele de mii de piese marunte ale unui puzzle. Totusi dragostea exista.Traim pentru a ajunge sa iubim si iubim pentru a trai. Insa de ce atunci nu reusim sa ne dam seama de asta la timpul potrivit? Nu intelegem un simplu fapt… pe care sufletul l-a ghicit inca de la inceput… Acela ca trebuie sa luptam pentru a iesi din intuneric, pentru a ne gasi unul pe altul. Risc sa folosesc un cliseu , dar hai sa spunem ca "Universul e in fiecare dintre noi." Totusi, uneori cautarile noastre se lovesc de “fitzele” societatii actuale si desi nu renuntam a cauta, tipetele noastre de disperare scad in intensitate si pe masura ce incercam sa urlam mai tare, ele incet, incet sfarsesc in a disparea. Si nimeni nu ne mai aude… raman doar unele clipe de luciditate, cand noi insine ne descoperim. Acum… seara… sunt EU…maine va fi o masca!!!