concluziile dezbaterii

Aseara a avut loc dezbaterea mult asteptata, adresata publicului. Cine a castigat sau mai degraba cine merge in turul al II-lea, nu se stie inca. Vom vedea asta dupa alegerile de duminica.

Concluzii personale:
1. Crin Antonescu a jucat pentru turul I.
2. Mircea Geoana a jucat pentru turul II.
3. Traian Basescu a stat in defensiva.

Per total:

1.Crin Antonescu
Dl. Antonescu şi-a jucat ultima carte. Ţinta lui este să intre în turul II, de aici atacurile permanente agresivitatea generală si ideea dumnealui de exemplu moral in persoana lui Tudor Chirila. Trebuia să fie neapărat prezent în dezbatere, chiar cu riscul de a-i enerva pe unii. Măcar va fi ţinut minte, până duminică, la vot.

2. Mircea Geoană
Dl. Geoană are memorie bună, a învăţat perfect discursul format din « fraze goale si greoaie« .Apoi, a revenit la ale lui. Fără replici sau reactii, slab adaptat la format, aparent intimidat şi putin depăşit de miza întâlnirii. Nimic memorabil, nimic înălţător. Slabut chiar.

3. Traian Băsescu
Dl. Băsescu a ramas constant - alegătorii ştiu la ce să se aştepte din partea dumnealui în cazul unui nou mandat, insa nu mai are nimic din prospeţimea pe care o manifesta în 2004. A avut nevoie de o ora sa se incalzeasca, nu a avut replici puternice, plus ca s-a incurcat in cifre (sau mai degraba a citit gresit prompterul)

In my view, câştigătorul dezbaterii TV este Crin Antonescu, urmat de Traian Băsescu si Mircea Geoana.

No line on the horizon

I know a girl who's like the sea
I watch her changing every day for me
Oh yeah
Oh oh oh oh oh oh oh

One day she's still, the next she swells
You can hear the universe in her sea shells
Oh yeah
Oh oh oh oh oh oh oh

No, no line on the horizon, no line

I know a girl with a hole in her heart
She said infinity is a great place to start
Oh oh oh oh oh oh oh

She said "Time is irrelevant, it's not linear"
Then she put her tongue in my ear
Oh oh oh oh oh oh oh

No, no line on the horizon
No, no line
No, no line on the horizon
No, no line

The songs in your head are now on my mind
You put me on pause
I'm trying to rewind and replay

Every night I have the same dream
I'm hatching some plot, scheming some scheme
Oh yeah
Oh oh oh oh oh oh oh

I'm a traffic cop, rue du Marais
The sirens are wailing but it's me that wants to get away
Oh oh oh oh oh oh oh

No line on the horizon
No, no line
No, no line on the horizon
No, no line

Hai sa votam duminca!

Vremuri grele, asa spun toti…Insa, cel mai trist in perioada actuala este sa spui, cu cateva zile inaintea alegrilor prezidentiale, ca nu te intereseaza niciun candidat. Noi, romanii suntem obisnuiti ca totul sa ne vina de-a gata : o viata mai buna cu un nivel de trai ridicat, cica «la standarde europene », un venit care sa ne asigure siguranta zilei de maine, scoli mai bune pentru copiii nostri and so on…dar, pana la urma, ce drept avem sa cerem toate acestea, daca nici macar nu suntem capabili sa cedam 10-15 minute din existente noastra, si asa morbida, pentru a demonstra, macar intr-o mica proportie, ca inca ne pasa.

Sunt sigura ca iti pasa daca traiesti mai bine sau mai rau. Insa, nu discutam acum despre ce inseamna « mai bine« sau « mai rau« sau care ar fi candidatul cel mai potrivit sa ne reprezinte si asta, datorita faptului ca parerile sunt diverse si risc sa intru intr-o polemica. In ciuda acestui fapt, ne atasam cu totii de trendul contemporan : "ne-am saturat de sistem" sau "nu ne intereseaza politica", dar uitam un aspect esential : politicul si economicul au condus mereu lumea si o vor conduce multi ani de acum inainte.

Daca spui ca niciun candidat nu are o solutie viabila pentru Romania, inseamna ca ai facut rost de programele tuturor candidatilor, ca esti bine informat, si ca niciunul nu te-a convins, ceea ce ma indoiesc ca e adevarat. Daca spui ca nu te intereseaza cine candideaza, inseamna ca nu te intereseaza daca o duci mai bine sau mai rau, inseamna ca daca maine toate taxele si impozitele cresc, pe tine nu te deranjeaza, inseamna ca tu traiesti fericit in lumea ta, fie ca esti reprezentat de un infractor, de un analfabet sau de un retard.

In pofida scarbei care ne guverneaza pe toti, cred ca este important totusi, sa ne exercitam dreptul de a vota. Paradoxul ar fi ca in momentul de fata acest drept reprezinta de fapt o obligatie sau o datorie, spune-i cum vrei. Personal vorbind, ma intereseaza ce se intampla cu mine sau daca peste ani, atunci cand o sa am un copil, el o sa aiba parte de conditii mai bune de viata. Da, ma intereseaza daca Romania intra in faliment sau daca mediul privat este in ascensiune, ma intereseaza viitorul meu, asadar ma intereseaza cine ma reprezinta.

Pe de alta, e adevarat ca in Romania campaniile electorale sunt bazate pe pungi, mita, amenintari si alte mizerii de genul asta, dar mai sunt unii care propun si un alt model, asa ca daca noi astia care ne-am saturat de minciuni si fraude electorale nu dam o sansa unuia care vine cu un altfel de mesaj, inseamna ca ne complacem in ceea ce spunem ca nu ne intereseaza. Suntem obisnuiti prost; avem asteptari ridicate de la o campanie in care candidatul, cica, trebuie sa bata la usa tuturor si sa asculte tot felul de ofuri legate de problemele personale, ceea ce este total gresit!


Multi spun, "pai, daca ma duc eu la vot, nu se schimba nimic"...pai daca toti cei care cred asta s-ar duce la vot situatia ar fi alta. Da, poti fii cinic/"realist" si sa spui ca votul tau nu conteaza. Daaar... daca votul tau nu conteaza inseamna ca parerea ta nu conteaza. Stii ce inseamna asta? Inseamna ca fie ai o problema si trebuie sa te schimbi TU, fie statul are o problema si atunci trebuie sa vii cu idei ca sa-l schimbi. Make a choice!

Da,.. sustin mersul la vot. Asta pentru ca am auzit de o gramada de ori in ultimele zile "oricum votul meu nu conteaza". Cand auzi o data, de doua ori, de trei ori... e una. Cand auzi asta de cel putin 15 ori incepi sa te gandesti daca ceva nu e ok.... Eu cred ca am ajuns sa fim putin spalati pe creier, suntem nehotarati si influentabili. In acest sens, exista doua strategii la care recurg cei cu bani de campanie electorala:

1. Incearca sa-i influenteze pe o parte din cei nehotarati. Cel mai usor e sa mergi la tara si sa dai niste ulei, niste zahar, poate cate o paine... Nu stiu daca doar au impresia ca suntem asa prosti sa credem ca o sa faca asta tot timpul (ca si-asa nu stiu ei ce votam), sau chiar suntem.
2. Mai nou, de cand romanii au inceput incet incet sa gandeasca cu propriul creier, se recurge la cealalta strategie: neutralizarea necunoscutei.

Noi, majoritatea, suntem necunoscuta in ecuatia asta. Ei stiu sigur: am atatia membri in partid, atatea voturi asigurate. Pe cativa poate ii conving sa voteze cu mine, si ceilalti? Care nu pun botul nicicum? Daca nu voteaza cu noi, atunci sa nu voteze cu nimeni.

Si nu iti trebuie foarte mult sa te convingi ca votul tau nu conteaza. Ca e doar unul, nu? Si atunci de ce sa mergem la vot? Ca oricum stim deja cine ajunge in turul doi, stim deja cine castiga ... ce rost are?Pai ... are. Poate nu neaparat pentru alegerile astea. Dar poate va conta pentru alegerile viitoare.

Nu sunt atat de idealista sa cred ca daca ma duc la vot totul o sa fie bine. Probabil ca n-o sa fie. Probabil o sa te duci la vot si o sa castige ala care ai preconizat de la inceput, raul cel mai mic. Dar poate totusi, apare un procentaj semnificativ pentru cineva care conteaza.

Sa va spne un mic secret. Lumea exterioara te percepe asa cum le sugerezi tu sa te perceapa. Iar daca mentalitatea noastra este "eu nu contez", atunci exact asa o sa fim perceputi... noi nu contam. Poate ar fi cazul sa ne schimbam putin atitudinea.

Anul acesta, campania electorală pentru alegerile prezidenţiale a fost una atipică. Cu toţii ne-am pregătit pentru o adevărată desfăşurare de forţe din partea candidaţilor, a partidelor şi a susţinătorilor candidaţilor pentru câştigarea unui mandat la Cotroceni. Ne-am pregătit să auzim unele dintre cele mai dure atacuri şi promisiuni de-a dreptul fantasmagorice şi să vedem mitiguri impresionante. Totuşi, de această dată, lupta dintre candidaţi s-a dat şi pe internet, spaţiul virtual câştigând tot mai mult teren. Astazi, 20 noiembrie 2009, la orele 19.00 e dezbaterea prezidentiala intre principalii favoriti. Haideti sa o urmarim impreuna,…poate invatam ceva in plus si vom lua decizia corecta de a vota duminica.

On the road…

A venit toamna, o toamna relativ blanda, de altfel…dar parca te macina un dor pe dinauntru dupa tot ce ai facut sau n-ai facut vara asta… si uite asa, te trezesti intr-o dimineata oarecum melancolic, usor indurerat si cu mintea in alta parte. E 10.00 a.m. si e toamna….

Ma intorc la scoala… incerc ceva nou… un fel de inocenta spirituala amestecata cu o dorinta imensa de a asimila cat mai multe informatii de tóate felurile, insa, intr-o tara straina.

Nu sunt nici macar la jumatatea drumului, dar este o calatorie superba si anevoioasa, cand motivanta, cand de-a dreptul descurajanta. Nici macar nu pot prezice ce va iesi din asta. Se va finaliza probabil intr-un an, dar in planul evolutiei mele, oricare ar fi rezultatul de facto, este o lupta castigatoare. Nu e nimic mai frumos decat sa nu sti absolut nimic si sa te macine grozav sa afli. Suficienta este moartea spiritului, iar moartea spiritului este moartea lumii. Iar eu, mai am atatea de invatat, deci pot spera ca sunt VIE.

De ceva timp traiesc cu constienta deplina a faptului ca pana nu te apuci SA FACI un lucru, doar VORBESTI despre faptul ca VREI SA FACI acel lucru. Si pana acum am tot vorbit, acum macar pun in practica acel “ceva”.

Today…30th of Sept…I’m heading to France. Smth new, smh fresh, smth…
Leaving so many things behind…but…keeping them close to my heart…because they’re meant to be there.

We are all brand addicts…

In vreme de criza, fiţa rezista cu stoicism. Sad, but true, inca ne lasam impresionati de cele mai noi lucruri “branduite” aparute pe piata.

Sigur, fiţa e o izmeneală, e o marghiolie, un fason, un zâmbâc, o prosteală iar cei care mai gândesc şi cu partea stângă a creierului sunt liberi să mi se alăture.
1. Personal, nu detin un telefon "de fitze" si nu sunt nici brand-addicted, chiar dimpotriva. Imi plac intr-adevar, anumite lucrusoare de firma, precum: ipod-ul Apple (de nelipsit cand plec la drum lung), laptoputzul HP, cafeaua de la Starbucks, parfumurile Bulgari, CK si Hugo Boss. Dar, imi plac doar si cam atat.. as putea trai totusi si fara ele.
2. Nu imi plac masinile in mod deosebit, dar sustin necesitatea acestora in únele cazuri….m-am saturat sa imbogatesc diverse firme de transport.

3. La capitolul gadget-uri insa, in afara de ipod si camera foto, altceva poate si sa nu existe. Cat despre telefoane, atata timp cat suna si chiar se aude de cealalta parte a canalului de transmisie, e ok. Si suficient.

Pana la urma, nu am inteles niciodata de ce "statutul meu social" este pus in valoare de un telefon. F*** it….Asa cum nu am inteles nici de ce, unul dintre tipii aia care uita sa se spele, si poarta aceleasi haine “de firma”, timp de o luna intreaga, dar are un telefon de 10 ori mai scump ca al meu, in mod cert, conform rationamentului, va avea un statut social undeva cu mult deasupra mea. In fine…

Probabil ca voi ramane la acelasi "statut social", cu acelasi "telefon amarat", dar care pentru mine are valoare (sentimentala, of course). N-am trecut noi printr-atatea, atatia ani? N-a rezistat el saracul mai credincios ca un iubit la toate crizele si la toate podelele/betoanele pe care a fost scapat? Si inca supravietuieste glorios (nu includem aici “micile” problemutze aparute pe parcurs).

Atunci unde e necesitatea de a-mi "up-data" "statutul social" schimbandu-mi dragul meu amarat telefon? Well, probabil sunt mai conservatoare si va trebui sa mai evoluez putin. Cand se fac reduceri la telefoane de fitze si dispar toate celelalte lucruri cool pe care le pot cumpara cu aceiasi bani, sa ma anuntati. Pana atunci, aveti grija de... statutul vostru social.

Lăsând gluma deoparte, fiţele dăunează grav civilizatiei. Dar pe oamenii fiţoşi nu-i arată cu degetul decât mîncătorii de lăcuste….in rest, se inmultesc vazand cu ochii. Drept urmare, criza nu opreste fiţa.

Leapsa…my way

O FLOARE: crinul regal
UN ANOTIMP: IARNA
O LUNĂ: mai, pentru ca e tocmai potrivit, nu e nici pera cald, nici prea rece
O CULOARE: bordo
UN NUMAR (sau mai multe):3, 1, 12
UN ANIMAL: cainele, evident catelul meu Happy :P
O PIESĂ VESTIMENTARĂ: din nou evident,…palaria
UN FRUCT: capsunile
O LEGUMĂ: cred ca rosia
UN ALIMENT: branza, of course
O PIESA DE MOBILIER: nimic, e mai bine fara
O MELODIE: It’s my life- Bon Jovi
UN VIDEOCLIP: soundtrack-ul de la Gladiatorul
OBIECT: creion+coala hartie
UN INSTRUMENT MUZICAL: chitara
O PERSOANĂ APROPIATĂ: pai, cea mai apropiata, nu …:P?
UN COPAC: bradul (impodobit)
UN VERS: “Carpe diem”… de fapt e mai degraba un citat…
UN ORAŞ: Paris-ul, pentru ca sunt o romantica incurabila si dintotdeauna mi-am dorit sa il vizitez iar anul acesta, in sfarsit o voi face; New York-ul, pentru grandiozitatea ce o emana;O PERSOANA PUBLICĂ: nu-mi plac, sunt mult prea false
UN FEL DE MÂNCARE: pestele, foarte bine preparat
CEVA DULCE: inghetata
O CARTE: Alchimistul
UN SUPER-EROU: cand eram marunta: Sailor Moon
UN FENOMEN: daca sunt meteo… sunt mai multe: prima ninsoare de iarna, ploaia calda de vara;O MAŞINĂ: Mini Cooper Cabrio, dar nu m-ar deranja niciun mertzan decapotabil
O PARTE A CORPULUI: in general, ochii si mainile
UN PERSONAJ DE FILM: Russell Crowe, alias Maximus Decimus Meridius din Gladiatorul
UN FILM: sunt mai multe: Gladiatorul, The Notebook, Lord of the Rings…
UN LOC: oriunde ma simt happy :)
O CLĂDIRE: Empire State Building
UN TELEFON: ma rog, aici risc sa creez o disputa, deci ma abtin
O BAUTURĂ: sampania
UN OBIECT DE EXTERIOR: habar n-am
O MATERIE: pai, in gimnaziu a fost: matematica si geografia; in liceu: chimia iar acum… nu mai stiu
UN SERIAL: LOST
O PIESĂ DE TEATRU: din pacate, nu am
UN NUME: whatever, nu stiu…
UN GEST: o privire sigura pe sine, fara a fi aroganta si poate un pupic dulce pe care un il astepti :P
UN PARFUM: Hugo Boss Femme
O ORĂ: 00:00, pentru ca nu stii in mod cert unde esti, temporal vorbind…
O ZI A SAPTAMANII: Vineri, pentru ca e inceput de weekend
UN AN: sunt doi ani: 2007- pentru ca a fost WOW, respectiv 2009, pentru a fost cel mai plin and in viata mea: moments of regrets, sadness and joy …dar si joy and happiness
(open list)

????

One day Alice came to a fork in the road and saw a Cheshire cat in a tree. "Which road do I take?" she asked. "Where do you want to go?" was his response. "I don't know," Alice answered. "Then," said the cat, "it doesn't matter." (Lewis Carroll)